In gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu [Comentariu]

In gradina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu

Varianta 1:
   Vasile Voiculescu a fost scriitor si medic roman, ales post-mortem membru al Academiei Romane. Acesta se inscrie in curentul literar numit traditionalism, care apartine perioadei interbelice.

   Traditionalismul este un curent literar caracterizat printr-un ansamblu de idei, credinte, conceptii prin care se promoveaza traditia si ideea de specific national.

Poezia “In gradina Ghetsemani” este inclusa in volumul “Pârgă”, aparut in anul 1921. Poet autentic religios, Vasile Voiculescu nu cunoaste indoiala sau revolta din “Psalmii” lui Tudor Arghezi.

   Poemul lui Voiculescu este de tip iconografic, inspirat din motivul biblic al rugaciunii lui Iisus pe muntele maslinilor, dupa cina cea de taina. Scena fiind relatata de Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine.

Tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiratie religioasa, aceasta apartine lirismului obiectiv prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului liric.

Titlul operei este in conformitate cu continutul discursului liric, acesta nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatii in plan spiritual si anume, locul purificarii lui Iisus de patimi prin virtuti.

Din punct de vedere compozitional, opera este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima strofa amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior, al naturii.

O prima secventa poetica semnificativa este insasi prima strofa care reda impotrivirea omului in fata destinului, intr-o formulare lapidara in incipit: “Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…”, care reprezinta ruga catre divinitate.

   O a doua secventa poetica semnificativa, este reprezentata de strofele a doua si a treia care se realizeaza in jurul metaforei “grozava cupa”. Rezistenta la ispitire implicand si suferinta sfasietoare: “o sete uriasa sta sufletul sa-l rupa”.

   Ultima strofa reprezinta proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru a exprima suferinta sfasietoare.

Contrastul cromatic identificat prin cele doua metafore: “sudorile de sange” (partea umana) si “chipu-i alb ca varul”(partea divina) exprima natura duala a lui Iisus.

In concluzie, putem observa ca “In gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa, coordonata a spiritualitatii romanesti. La nivel formal, se observa conservarea prozodiei clasice.

Varianta 2:
Tradiţionalismul este un curent cultural, care aşa cum sugerează şi denumirea apără şi promovează tradiţia, percepută ca o însumare a valorilor arhaice, patriarhale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării. încercarea de conservare a valorilor tradiţionale româneşti s-a regăsit şi în activitatea poporanismului, sămănătorismului şi gândirismului care s-au manifestat în primul sfert al secolului al XX-lea.

în perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă, la nivel ideatic, s-a regăsit în programul promovat, în principal în reviste cu orientări ideologice distincte cum ar fi „Sămănătorul”, care se opunea influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională, „Viaţa românească”, care în prima etapă avea o orientare poporanistă, adică o simpatie exagerată pentru ţăranul asurpit, iar în a doua etapă o orientare generală în spiritul unei democraţii rurale şi „Gândirea”, care aduce ca noutate promovarea în operele literare a credinţei religioase ortodoxe româneşti, care ar fi elementul esenţial de structură al sufletului românesc şi consideră importantă valorificarea miturilor autohtone, a riturilor, şi a credinţelor străvechi prin care pot fi surprinse particularităţile sufletului naţional.

Vasile Voiculescu este poet tradiţionalist mai ales prin primele volume: „Poezii”, „Din ţara zimbrului”, „Poeme cu îngeri”. Odată cu volumul „Pârgă”, începe să primeze tema religioasă. Volumele care urmează, „Urcuş” sau „întrezăriri”, accentuează caracterul religios al liricii sale.
Una dintre temele majore ale liricii religioase este suferinţa şi moartea lui Isus. Acesta este nucleul poeziei „în Grădina Ghetsemani”, poem care face parte din volumul „Pârgă”. Sursa de inspiraţie o constituie motivul biblic al rugăciunii lui Isus pe Muntele Măslinilor, după Cina cea de taină, scenă relatată de Evangheliile după Matei, Marcu şi Luca. Prin jertfa şi patima sa de pe cruce, Isus împlineşte predicţiile Scripturii şi preia păcatele omenirii, oferindu-le astfel mântuirea.

Poemul voiculescian, deşi inspirat din mitul biblic, mută accentul de pe dimensiunea dogmatică, în care primează partea divină a lui Isus, subliniind omenescul suferinţei şi chinul personajului. Prin absenţa mărcilor eului liric, textul se încadrează în categoria lirismului de tip obiectiv.

Titlul se referă la spaţiul sacru în care are loc rugăciunea lui Isus înainte de răstignire. Grădina Ghetsemani este locul purificării Mântuitorului, în care îşi asumă cu adevărat natura divină a fiinţei sale.

Tema poeziei este suferinţa lui Isus înainte de răstignire, conflictul dintre natura umană şi natura divină. întreaga poezie se organizează astfel în jurul elementelor ce ţin de natura duală a lui Isus. înainte de martiriu Isus ezită. îndoielile şi neliniştea, teama de moarte sunt ale omului, depăşirea momentelor de zbucium şi de teamă ţin de natura divină.

Imaginarul poetic este specific tradiţionalismului. Cele trei secvenţe ale poeziei corespund unui moment esenţial din lupta lui Isus dintre natura divină şi natura umană, redată cu ajutorul unor imagini artistice sugestive.

în prima strofă, care reprezintă de fapt şi prima secvenţă, se compune o imagine iconică a lui Isus în Grădina Ghetsemani, accentuându-se zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care îl înspăimântă. împotrivirea în faţa destinului este subliniată prin începutului: „Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul”. Această luptă interioară este redată prin elemente exterioare, care descriu o suferinţă fizică tocmai pentru a accentua tragismul omului: „Căzut pe brânci, în iarbă, se-mpotrivea întruna”. Verbele la imperfect: „lupta”, „nu primea”, „se-mpotrivea” exprimă lupta dintre uman şi divin care trebuie să se sfârşească cu asumarea destinului său. Natura duală a lui Isus este ilustrată şi prin contrast vizual în versul „Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul”, în care sângele reprezintă viaţa terestră iar albul devine simbolul purităţii cereşti. Intensitatea durerii şi a suferinţei capătă proporţii cosmice, natura fiind străbătută de jale: „Amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”.

Secvenţa a doua compusă din strofele a doua şi a treia dezvoltă tragedia Omului înspăimântat de patimile crucificării, dar şi depăşirea acestui moment prin înţelegerea sensului misiunii divine al lui Isus. Metafora „mână – nendurată” este expresia voinţei divine implacabile. Dumnezeul îşi îndeamnă fiul să-şi îndeplinească misiunea, „să bea paharul”. „Infama băutură”, simbol al păcatelor omenirii ce trebuie răscumpărate prin jertfă, se ascunde sub aparenţa amăgitoare a mierii într-o imagine antitetică: „în apa ei verzuie jucau sterlici de miere / şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă”. Această secvenţă poetică este organizată în jurul metaforei simbol „grozava cupă” care are multiple conotaţii: ispită, păcat, natură umană, dar şi viaţă, în lupta cu moartea Isus îşi înţelege destinul şi acceptă să se jertfească pentru a mântui păcatele omenirii: „Bătându-se cu moarte uitase de viaţă”.

Ultima strofa completează cadrul tradiţional evanghelic din prima strofa cu imaginea măslinilor care „Păreau că vor să fugă din loc, să nu-1 mai vadă” şi amplifică tragismul viziunii. Natura este în concordanţă cu întâmplările prevestitoare de furtună. Natura îndeplineşte un rol premonitoriu, ultimele două versuri sugerând apropierea morţii, dar şi renunţarea la existenţa umană: „Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii / şi ulii de seară dau roate după pradă.” Finalul poeziei nu este însă unul pesimist, deoarece învingerea naturii umane presupune afirmarea divinului şi speranţa mânturirii păcatelor omenirii.
Poezia „în Grădina Ghetsemani” este tradiţionalistă aşadar prin apelul la sursa de inspiraţie religioasă, contextualizată în spiritualitatea românească. Dincolo de tematica religioasă tradiţionalismul textului este susţinut şi de lexicul poetic cu numeroase arhaisme sugestive şi de versificaţia canonică, evitându-se înnoirile prozodice promovate de modernism.

2 thoughts on “In gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu [Comentariu]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × three =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.