Modele de subiecte: National-comunism si disidenta anticomunista in Romania postbelica

Idei principale:
> Două acțiuni desfășurate în România, prin care se consolidează regimul național-comunist
> Prezentarea unei acțiuni prin care se manifestă disidența anticomunistă
> Menționarea a două evenimente la care participă România, în timpul regimului comunist și precizarea unei consecințe a unuia dintre acestea, pentru statul român
> Formularea unui punct de vedere prorpiu referitor la rolul regimului național-comunist și susținerea acestuia print-un argument istoric

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus modificări importante pentru statul român, Ocuparea României de către Armata Roşie – considerata „armata eliberatoare” – juca un rol esenţial în instaurarea regimului comunist în România, precum şi în restul statelor din sud-estul Europei. înlăturarea elementelor democratice şi abdicarea regelui în 1947 a permis noilor forţe politice să preia în totalitate conducerea şi să instaureze iniţial regimul de „democraţie” populară, Regimul comunist va dura în România până în 1989 şi va duce la transformarea completă a societăţii româneşti.

Instaurarea regimului comunist de factură stalinistă, a dus la modificarea a tot ceea ce a însemnat structuri politice, sociale şi economice în România înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Odată cu proclamarea Republicii Populare Române în decembrie 1947 şi cu înlăturarea regalităţii, P.C.R, a trecut la sovietizarea deplină a României prin impunerea statutului totalitar şi a controlului absolut asupra societăţii. Iniţial, politica internă şi externă a României a urmărit fidel politica Moscovei, pentru ca, odată cu destalinizarea pornită din interiorul statului sovietic, şi România să se desprindă de ea, urmărind o cale proprie de dezvoltare a comunismului. Un prim moment în care poziţia României faţă de Moscova a fost exprimată concret, este în aprilie 1964, când are loc Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, prin care România proclamă principiile suveranităţii şi independenţei naţionale. Legitimarea noului regim naţional – comunist s-a făcut prin Constituţia din 1965, care şi proclamă Republica Socialistă România, Totodată N, Ceauşeseu a acaparat toate funcţiile importante, în 1967 devenind preşedinte al Consiliului de Stat.

Şi pe plan extern, N. Ceauşeseu a promovat în această perioadă o politică diferită de cea a Moscovei, deşi România era membră a Pactului de la Varşovia. Astfel, în 1968, când au loc evenimentele din Cehoslovacia, România a fost singurul stat care a refuzat intervenţia armată în Cehoslovacia, şi a condamnat agresiunea militară împotriva acestui stat. Ca urmare a adoptării a unei astfel de poziţii, a crescut prestigiul României pe plan internaţional, care îşi atrage simpatia statelor occidentale. Acestea considerau că România va putea să creeze o breşă în blocul comunist, Astfel, lideri ai lumii democratice au venit în vizită la Bucureşti, cum au fost preşedinţii americani R. Nixon în 1969 şi G. Ford în 1975. Un alt moment internaţional a fost refuzul statului român de a semna declaraţia care condamna negocierile de pace israelo-egiptene, sau reluarea legăturilor diplomatice cu R.F.G. şi cu Israel.

O schimbare radicală a atitudinii statelor occidentale faţă de România a avut loc în anii 1970-80, datorită faptului că Ceauşeseu a instaurat regimul personal de conducere, încetând astfel perioada de relativă liberalizare. Schimbarea a dus, pe plan extern, la izolarea diplomatică a României, iar pe plan intern la manifestarea dizidenţei anticomuniste, Aceasta a avut mai multe forme de manifestare, de la grevele muncitorilor şi revoltele minerilor din valea Jiului, la dizidenţa intelectualilor. Aceasta se manifesta mai ales datorită nerespectării drepturilor omului, a izolării culturale a României, precum şi a introducerii cenzurii exagerate. Acest tip de dizidenţă s-a manifestat prin scrisori, memorii, manideste adresate posturilor de radio ca BBC şi Europa Liberă, sau chiar oficialităţilor occidentale. Se remarcă un număr mare de intelectuali. Paul Goma, de exemplu, a susţinut în 1977, mişcarea reformatoare din Cehoslovacia cunoscută sub numele Charta 77, atrăgându- şi reacţia autorităţilor române.

în timpul regimului lui N. Ceauşeseu, dizidenţa anticomunistă nu a rămas fără erou, dar nu a reuşit să determine căderea regimului. Acest regim naţional-comunist a avut toate caracteristicile unui regim totalitar, ducând la consolidarea puterii unui lider şi a nomenclaturii comuniste publice şi private, la încălcarea drepturilor omului şi, în final, la izolarea României,

Leave a Reply