Modele de subiecte: Romania in perioada postbelica

Idei principale:
> Precizarea tipului de regim comunist existent în România anterior instalării național-comunismului, menționarea a două fapte istorice pe plan intern
> Prezentarea unui fapt istoric
> Menționarea a două fapte istorice la care a participat România în cadrul Războiului Rece
> Formularea unui punct de vedere propriu

După 23 august 1944, România a început orientarea spre Răsărit, îndepărtându-se de Europa, Atunci a fost ocupată de Armata Roşie, nefiind eliberată decât în anul 1958, Perioada ocupaţiei a fost îndeajuns pentru desfiinţarea structurilor formate până atunci, puterea comunistă a instaurat un regim totalitar în România. După abdicarea regelui Mihai I s-a şi proclamat Republica Populară Română, trecându-se la integrarea României în blocul sovietic.

În februarie 1948 s-a născut Partidul Muncitoresc Român, un moment decisiv în comunizarea ţării, acesta a fost posibil prin înghiţirea de către PCR a PSD, partidul tradiţional al stângii româneşti. Cel care a dominat din acel moment viaţa politică a ţării a fost Gh. Gheorghiu Dej, secretar general între anii 1947-1965. El a fost cel care, cu ajutorul sovieticilor, a instaurat un regim politic stalinist. Baza juridică o constituiau constituţiile din 1948 şi 1952, care acordau forţa conducătoare Partidului Muncitoresc Român.

Dej fusese urmat de Ceauşescu, care a ajuns la conducerea PMR în 1965, A continuat politica de liberalizare pornită în 1960, s-a adoptat noua constituţie în 1965 şi s-a schimbat denumirea ţării în Republica Socialistă România, PMR devenind PCR. El a dat început construirilor de locuinţe, a autoturismelor şi a introdus limba engleză, germană şi franceză, lângă cea rusă. S-a simţit o uşoară distanţare a lui Ceauşescu de politica promovată de Moscova, prin condamnarea intervenţiei militare a sovieticilor şi a aliaţilor săi în Cehoslovacia, câştigând simpatia lumilor libere dinspre occident, în anul 1975 România a semnat Acordul de la Helsinki, cu privire la drepturile omului, însă acesta nu a fost pus în practică, drepturile omului fiind nerespectate, fapt care nu a fost pe placul orientului.

Regimul naţional-comunist nu a înregistrat progrese, după anii 1985 a simţit un declin puternic, nici industria, nici agricultura nu obţinea producţii care să concureze cu cantităţile şi calităţile producate în occident.

Regimul naţional-comunist însă a avut impact negativ nu doar pe economia şi dezvoltarea ţării ci şi asupra vieţii private şi a valorilor umane. Deşi ambiţia lui Ceauşescu de a plăti datoriile externe a României a fost una raţională, modalitatea sa de-a o face a avut consecinţe dramatice, deoarece, în acest sens, s-a introdus a politică de raţionalizare a alimentelor, a energiei şi a bunurilor de consum. Ca urmare, s-a simţit o scădere dramatică a nivelului de viaţă, lângă încălcarea sistematică a drepturilor omului şi a libertăţii fundamentale ale cetăţenilor şi izolarea pe plan internaţional. Consecinţa evidentă a fost Revoluţia din decembrie 1989 şi căderea comunismului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four − four =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.