Modele de subiecte: Romania in perioada Razboiului Rece (1)

Idei principale:
> Menționarea a două caracteristici ale unui regim politic totalitar
> Prezentarea unui fapt istoric prin care România s-a implicat în război
> Formularea unui punct de vedere propriu

Războiul Rece s-a desfăşurat pe parcursul secolului al XX-lea, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. S-au format două poluri, din punct de vedere militar şi politic. Cea mai mare putere din lume o constituia statul SUA, URSS-ul fiind poziţionat doar ca cea de-a doua cea mai mare putere a lumii. Astfel s-au format cele două blocuri militare – NATO şi Tratatul de la Varşovia. Contradicţiile dintre marile puteri au avut o influenţă negativă asupra micilor state, cum a fost şi România. Războiul Rece s-a format dintre conflictele şi tensiunile dintre Est şi Vest.

La sfârşitul războiului, România a fost plasată sub influenţă sovietică, devenind un stat democrat popular, cu o economie centralizată şi un sistem depresiv bine organizat. Statutul era de „satelit al Moscovei”, dominat de sovietici. Până în anii 1960, România s-a dovedit a fi fidelă faţă de Moscova, respingând planul Marshall, se intergrează economic în CAER şi condamnă revoluţia ungară din 1956. Atitudinea de distanţare s-a simţit după anii 1958, prin încheierea unor acorduri economice cu statele occidentale. în 1964 a respins planul Valev, punctul culminant însă l-a reprezentat „Declaraţia cu privire la PMR în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale”, din 1964. România şi-a afirmat dreptul la independenţă şi la trasarea propriei linii de dezvoltare.

N. Ceauşescu a continuat această linie. în 1968 a condamnat intrarea trupelor URSS şi a aliaţilor săi, în Cehoslovacia. Prin această atitudine, Ceauşescu a câştigat prestigiu şi recunoaştere pe plan intern şi extern. A început rândul vizitelor preşedinţilor străini în România, prin speranţa de a găsi în el un intermediar între cele două blocuri militare, Deşi a fost semnat Actul Final al Conferinţei de la Helsinki, acesta nu a fost aplicat în România, motiv pentru care occidentul a critizat abuzurile şi încălcările drepturilor omului în România. Acest act a adus, după 1985, la izolarea României pe plan internaţional. Ceauşescu nu înţelegea ceea ce se petrecea în jurul său, nu a văzut necesitatea de a începe a nouă linie, astfel nu a putut evita prăbuşirea regimului comunist care devenea tot mai impopular pe plan intern şi izolat pe plan extern.

În 1989 regimurile comuniste din Europa s-au prăbuşit, inclusiv cel prezent în România.

Leave a Reply