Modele de subiecte: Romania in perioada Razboiului Rece (2)

Idei principale:
> Menționarea a 2 evenimente desfășurate, precizarea unei consecințe a unuia
> Prezentarea unui element de continuitate în implicarea României în evenimentele războiului
> Menționarea a două consecințe ale implicării României în război
> Formularea unui punct de vedere referitor la implicarea României în Războiul rece și susținerea acestuia printr-un argument istoric

Sintagma Războiul rece desemnează starea de încordare ce a caracterizat relaţiile dintre S.U.A, şi U.R.S.S., după încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale, Apărute încă din timpul războiului, divergenţele dintre cele două superputeri s-au agravat datorită diferenţei de sistem politic, economic şi social, şi din cauza dorinţei fiecărei părţi de a-şi extinde propriu sistem politic. în această confruntare „rece” au fost implicate şi statele aflate în sfera de influenţă a celor două superputeri, reunite în două blocuri militare. Tratatul Organizaţiei Atlanticului de Nord s-a constituit în 1949 §i reunea S.U.A. şi aliaţii săi din apusul Europei cu scopul de a împiedica extinderea comunismului spre vest. Primirea R.F.G în N.A.T.O. a reprezentat pretextul constituirii a Tratatului de Prietenie, Colaborare şi Ajutor Reciproc numit şi Tratatul de la Varşovia, care reunea Uniunea Sovietică şi statele europene ce făceau parte din sfera sa de influenţă.

Deşi a făcut parte din Tratatul de la Varşovia din momentul constituirii acestuia, pe parcurs atitudinea României s-a singularizat, în raport cu celelalte state membre. Această schimbare de atitudine a fost determinată de politica de independenţă faţă de URSS, inaugurată de Gh. Gheorghiu – Dej prin adoptarea Declaraţiei din apilie 1964 ce afirma necesitatea instaurării unor relaţii de egalitate între partidele comuniste şi dreptul fiecărui partid comunist de a înfăptui socialismul în propria ţară, Al doilea eveniment ce a determinat singularizarea poziţiei României în cadrul Tratatului de la Varşovia l-a reprezentat preluarea conducerii statului român de către N. Ceauşescu, care a continuat şi a accentuat politica de independenţă faţă de Uniunea Sovietică.

Urmând exemplul Franţei, în cadrul NATO, România a refuzat să facă parte din structurile militare ale Tratatului de la Varşovia, să participe la manevrele militare de pe teritoriul altor state şi să accepte armatele altor state pe teritoriul său. Atitudinea de independenţă s-a manifestat, cu cea mai mare vigoare, în august 1968, când N. Ceauşescu a condamnat vehement intervenţia trupelor sovietice şi a altor cinci state ale tratatului, împotriva Cehoslovaciei, pentru a stopa procesul de reformare a regimului comunist din acea ţară, desemnat cu numele de „primăvara” la Praga”. Actul de curaj al lui N. Ceauşescu a întrunit adeziunea întregului popor român şi aprecierea unor prestigişi lideri occidentali.

Criticarea intervenţiei militare împotriva Cehoslovaciei a avut însă şi o parte mai puţin plăcută, deoarece a creat pericolul unei agresiuni militare împotriva României, întrucât pericolul era real, fiind confirmat de serviciile de informaţii ale armatei, Ceauşescu a hotărât înfiinţarea Gărzilor Patriotice, măsură ce se încadra în noua doctrină militară a României, desemnată cu prima industrie de apărare. Şi-a organizat forţele armate după propriile regulamente şi a refuzat prezenţa inspectorilor sovietici.

Atitudinea diferită a României, în raport cu aliaţii săi din tratat, s-a evidenţiat şi cu prilejul unor crize internaţionale. Astfel, după războiul de 6 zile, desfăşurat în iunie 1967 între Israel şi Ţările Arabe, România a refuzat să semneze rezoluţia propusă de URSS, care condamna statul evreu ca stat agresor, a refuzat să rupă relaţiile diplomatice cu statul respectiv, păstrând, totodată, relaţii bune cu Ţările Arabe.

Poziţia adoptată cu acest prilej a făcut din România un mediator important în cadrul conflictului arabo-israelian, prin intermediul său stabilindu-se contacte între diplomaţii americani, israeliani, arabi. în consecinţă, prestigiul internaţional al României a crescut considerabil, situaţie ilustrată şi de vizitele întreprinse în România de către preşedintele francez Charles de Gaulle şi de preşedinţii americani.

Criticarea agresiunii sovietice împotriva Afganistanului a reprezentat ultima afirmare pozitivă a României şi a liderului său în planul relaţiilor internaţionale.
în concluzie, în ciuda faptului că a făcut parte din sfera sovietică şi că a fost implicată în Războiul Rece, ca membră a Tratatului de la Varşovia, România s-a individualizat printr-o politică de independenţă şi de curaj ce i-a atras antipatia Uniunii Sovietice şi simpatia lumii democratice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 + 20 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.