Modele de subiecte: Stalinism si national-comunism in Romania

Idei principale:
> Precizarea secolului
> Prezentarea unei asemănări între cele două
> Menționarea unei deosebiri
> Menționarea a câte unei atitudini adoptate de România față de Războiul Rece
> Menționarea a unei cauze a prăbușirii național-comunismului în România
> Formularea unui punct de vedere propriu

Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, SUA şi Marea Britanie au acceptat crearea unei zone de securitate la graniţa de vest a URSS, pentru protejarea intereselor de securitate ale ţării. Aceastea au fost zone de influenţă de fapt, însă URSS-ul nu avea şi dreptul de a impune regimuri comuniste în statele cutare. Conferinţa de la Yalta avea menirea de a proteja aceste ţări de influenţele politice a marilor puteri.

Stalin era însă conştient de faptul că Armata Roşie este prezentă în ţările din estul şi sud-estul Europei şi nu ezita a impune regimuri comuniste în ţările respective. în aceeaşi situaţie se afla şi România. în 23 august 1944 guvernul condus de Ion Antonescu s-a demis, iar PCR a devenit partid de guvernământ. Cu puţin după, comuniştii au devenit majoritari în guvernul Petru Groza-, eveniment care a reprezentat primul pas important spre cucerirea totală a comuniştilor. Alegerile parlamentare au fost câştigate de comunişti, Mihai I fiind silit să abdice. S-au conturat două orientări, cea stalinistă, majoritară, condusă de Gh. Gheorghiu Dej şi cea naţională, comunistă care a ajuns la putere după moartea lui Dej. între cele două orientări existau desigur, atât asemănări cât şi deosebiri.

Ca asemănare putem să ne referim la Securitate, care a fost principalul instrument de represiune, atât pe parcursul regimului Dej cât şi cel al lui Ceauşescu. Diferenţa este cea că în prima perioadă, a lui Dej, Securitatea a arestat şi întemniţat, deportat o mulţime de oameni, în cea de-a doua parte, a regimului Ceaşescu, activitatea lor se caracteriza printr-o supraveghere atentă şi permanentă a cetăţenilor.

Pe timpul lui Dej, România a dovedit docilitate faţă de URSS, respingând Planul Marshall, după voia acestuia. Politica externă a ţării a fost puternic influenţată de Războiul Rece, declanşat între URSS şi foştii săi aliaţi de pe timpul războiului. Sub regimul lui Ceauşescu s-a simţit a uşoară detaşare de politica impusă de Moscova, a recunoscut R.F. Germania, refuzând participarea la manevrele Tratatului de la Varşovia, etc. S-a simţit o aliniere spre occident şi SUA.

Anii cei mai grei au fost după 1980, condiţiile de viaţă s-au degradat considerabil în această perioadă, motiv pentru care s-a ruinat prestigiul câştigat de Ceauşescu prin politica pe care o promovase pe plan intern şi extern în prima parte a guvernării sale. Rolul decisiv în prăbuşirea regimului comunist din Romînia şi celelalte ţări comuniste, l-a avut politica iniţiată de Gorbaciov, aflat la conducere începând cu anul 1985.

Deşi am enumerat diferenţe între regimul lui Dej şi Ceauşescu, ei au urmărit acelaşi lucru, menţinerea regimului comunist şi cea a puterii secretarului general al PCR. Refuzul lui Ceauşescu de a renunţa la putere, în 1989, este cel mai puternic argument în acest sens.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 − nine =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.