Preluarea puterii de Partidul Comunist
Factorii externi care au contribuit ia preluarea puterii de Partidul Comunist au fost jocurile de interese dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, Convenţia de la 13 septembrie 1944 a devenit cadrul legal prin care URSS a urmărit instaurarea sistemului politic comunist şi în mai puţin de o lună – 90 % din România se afla în sfera influenţei sovietice, conform Acordului procentajelor din ovtombrie 1944, Totodată, Convenţia de armisiţiu a fost transformată de US într-un cadru legal pentru a-şi atinge obiectivele, în iulie 1945 s-a recunoscut internaţional intrarea României în sfera de interese a URSS. Factorii interni au fost prezenţa armatei sovietice, care a avut un rol principal în instaurarea regimului comunist şi care a ocupat România pe 23 august 1944, dar sub numele de armată eliberatoare. S- au făcut desigur şi presiuni asupra factorului politic, abuzuri şi violenţe, înlăturarea opozanţilor politici. Aveau control asupra presei şi a radioului, au întrerupt şi legăturile cu armata română de pe front. Partidul Comunist s-a format dintr-o mică grupare politică, care şi-a desfăşurat activitatea sistematic, organizat şi în secret. Celelalte partide cum ar fi PNŢ, PNL, au fost eliminate din viaţa politică, „tovarăşii de drum” au fost şi ei îndepărtaţi, iar la 30 decembrie 1947, monarhia a fost înlăturată. Opinia publică a fost manipulată, acţiunile ilegale s-au păstrat secrete – de exemplu, după evenimentele din 1989, documentele au arătat că alegerile din 1946 au fost câştigate de PNŢ şi nu de BND.

Prima etapă era între 1944-1945, etapa precomunizării, a coaliţiei reale. După 23 august 1944 a existat speranţa revenirii la un regim democratic, însă sub guvernarea iui Nicolae Rădulescu, numărul comuniştilor a crescut, ei deţinând ministre – cheie ca justiţia, educaţia, munca, comunicaţiile sau vicepreşidinţia. Cea de-a doua etapă a fost cea a comunizării, a preluării puterii de către comunişti, între anii 1945-1947. Această etapă poate fi considerată şi etapa coaliţiei false. Pe parcursul lunii martie s-a instaurat Guvernul Petru Groza şi s-au luat măsuri de epurare pe criterii antifasciste a întrerprinderilor şi a instituţiilor. Noua Lege electorală, care excludea de la vot orice persoană suspectă că ar fi colaborat cu fascismul, a fost adoptată în 6 iunie 1946, în noiembrie au câştigat alegerile parlamentare prin fraudă şi au dezmembrat şi eliminat din viaţa politică partidele democratice şi liderii lor. Se străduiau la
manipularea opiniei publice, la preluarea puterii în plan local şi la înlăturarea monarhiei considerată de PC ca centru al opoziţiei. La 30 decembrie 1947 Regele Mihai I a abdicat şi România a fost declarată Republică Populară Română.

Menţinerea puterii de către mecanismele PCR
După ce s-au înlăturat elementele democratice, s-a efectuat instituţionalizarea totală a comunismului şi s-a aplicat modelul stalinist, bazale fiind statul totalitar şi controlul asupra societăţii. Pentru a converti {ara într-una cu adevărat comunistă, s- au luat diferiţi paşi. Ca prim pas România s-a înregimentat în blocul sovietic, din punct de vedere militar, conform căreia cele două ţări sunt în relaţie de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc. Cel de-al doilea pas a fost consolidarea partidului unic, ca partid de masă iar cel de-al treilea a fost adoptarea Constituţiei RPR, în aprilie 1948 şi introducerea sistemului judecătoresc sovietic.

Stalinismul – regimul lui Gheorghe Gheorghidiu Dej
Perioada stalinismului a cuprins anii 1948-1965, perioada guvernării lui Gheorghe Gheorghiu Dej. S-a instituţionalizat comunismul în toate sferele societăţii după modelul stalinist. Prima a fost stalinizarea în plan politic, printr-un regim totalitar, cu ajutorul Tratatului de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc România – Rusia şi crearea partidului unic, Partidul Muncitoresc Român, secretarul general fiind Dej. La conducerea partidului a existat o dualitate a puterii care a generat o luptă pentru putere însă Dej le-a eliminat pe amândouă. în 1952 Dej a ajuns să fie preşedinte al Consiliului de miniştrii. între anii 1948-1960, politica a fost caracterizată prin subordonare totală faţă de linia moscovită, susţinerea politicii duse de Moscova, perioadă descrisă prin supunere totală faţă de Moscova. După ce în anul 1958 trupele sovietice s-au retras din România, s-a simţit o detaşare de linia moscovită. Stalinizarea în plan economic s-a realizat prin realizarea proprietăţii colective, prin Legea Naţionalizării întreprinderilor industriale, miniere, bancare, de transporturi şi apoi chiar şi a locuinţelor. Realizarea proprietăţii colective a constituit baza introducerii dirijismului economie, S-a început cu introducerea conducerii planificate iar mai apoi s-a continuat prin industrializarea forţată. Colectivizarea s-a bazat pe voluntarism şi s-a făcut după modelul sovietic, Se disting trei etape. Etapa asaltului direct, 1949-1953, ale cărei obiectiv a fost distrugerea chiaburilor şi organizarea CAP-urilor şi GAS-urilor. Mijloacele prin care acestea au putut fi realizate sunt confiscările, arestările, coruperea, campaniile de presă şi izolare. Cea de-a doua etapă a fost cea a transformărilor graduale ale cărui obiectiv a fost creşterea producţiei agricole prin sistemul întovărăşirilor, propagandă şi sistemul de îmbunătăţire a aprovizionării oraşelor. Ultima etapă a durat din 1958 până-n 1962, etapa revenirii la modelul stalinist. Cooperativizarea s-a încheiat până-n 1962 într-o măsură de 96%. Opoziţia ţărănimii a dus la împrizonarea lor, au provocat răscoale şi mişcări de rezistenţe, revolte, refuzau să predea cotele, Consecinţele opunerii lor a fost distrugerea statului românesc, transformările sociale dramatice la sate şi criza producţiei agricole.

Naţional comunismul – regimul lui Nicolae Ceauşescu
Naţional comunismul românesc a durat Intre anii 1965-1989 şi a fost regimul politic al lui Ceauşescu, El a fost bine primit la conducerea partidului şi a continuat politica de independenţă faţă de Moscova, continuând procesul de liberalizare şi de desprindere de Moscova, în plan politic consolidarea puterii s-a constituit între anii 1965-1971, Partidul a luat numele de PC şi s-a adoptat propriul program politic. Noua Constituţie a fost adoptată în 1965 când România a luat numele de Republica Socialistă Română. Aceasta a fost o perioadă de destindere, de liberalizare şi de promovare a intelectualităţii, printr-o politică de destindere şi susţinere a unor noi categorii sociale. S-a practicat o politică de independenţă faţă de URSS, în 1968 refuzând să invadeze Cehoslovacia, reluarea legăturilor cu RFG şi relaţiile bune cu Israel. Prin aceste acte a crescut prestigiul lui Ceauşescu în faţa Occidentului, a consolidat poziţia lui în raport cu duşmanii interni. Regimul personal al lui Ceaşescu a început cu Tezele din iulie şi a durat până-n 1989, A deţinut controlul asupra tuturor sferelor societăţii prin impunerea unor mecanisme de conducere specifice dictaturilor personale, Criza regimului s-a datorat deprecierii condiţiilor de viaţă a oamenilor şi a proiectelor costisitoare, refuzul de a se alătura politicii de reforme promovate de Gorbaciov. Toate acestea au condus la Revoluţia din 1989. în plan economic putem să zicem că s-a continuat politica de industrializare, între anii 1965-1980 în toate domeniile, s-au reluat şi s-au intensificat schimburile cu Occidentul. Au început investiţiile străine în economia românească, s-a crescut nivelul de trai şi populaţia urbană. Odată cu instaurarea regimului personal însă, perioada de liberalizare a încetat şi accentul a căzut pe cultul personalităţii.După 1980 s-a continuat politica de investiţii însă au apărut primele semne ale crizei economice: criza petrolului şi cea investiţională. S-au contractat datorii enorme prin care s-a concretizat criza economică şi s-au depus eforturi enorme de achitare a datoriilor care a condus mai întâi la izolarea economică a ţării şi mai apoi la scăderea nivelului de trai.

Impactul regimului comunist
1. Asupra economiei
Prin adoptarea modelului stalinist – industrializare şi colectivizare, au ajuns să se controleze toate resursele umane şi materiale, acestea fiind subordonate autorităţilor comuniste. Măsurile luate au fost naţionalizarea, care a avut de fapt caracter de confiscare; respectiv industrializarea forţată, care a avut mai multe etape. Realizarea industrializării pe cale extensivă – fără a oferi însă calitate produselor; accentuarea industrializării şi reluarea schimburilor cu statele occidentale; accentuarea crizei economice, prin axarea investiţiilor în proiecte grandioase cu ar fi Canalul Dunărea – Marea Neagră, Hidrocentrala Porţile de Fier.

2. Asupra culturii
Ideologia dominantă în această perioadă a fost marxism – leninismul, caracterizat prin concepţii materialiste asupra lumii. Obiectivul în această perioadă era crearea „omului nou” de tip sovietic. Pentru acesta s-au impus noi direcţii în cultura română – s-a desfiinţat Academia Română, s-au întrerupt legăturile cu Occidentul şi s-a înfiinţat Academi RPR care a fost defapt subordonată statului. Prin legea din 1948 s-a adoptat modelul sovietic în învăţământul mediu şi superior, prin legea cultelor s-a desfiinţat biserica greco-catolică. în această perioadă mai mult de 8000 de titluri au fost trecute în indexul Publicaţiilor Interzise. Cu toate acestea s-a încercat monopolul asupra culturii. S-a reuşit rusificarea ei, preluarea unor aspecte specifice ca introducerea limbii ruse în şcoli ca limbă obligatorie, negarea valorilor naţionale. Procesul de derusificare a început odată cu regimul lui Gh. Gh. Dej, iar sub regimul lui Ceaşescu învăţământul cunoaşte o perioadă de modernizare însă perioada cea mai grea urmează odată cu introducerea cultului personalităţii, revoluţia culturală, care n-a făcut altceva decât să falsifice istoria şi să monopolizeze ştiinţele politice şi jurnalistica.

3. Asupra vieţii private şi a valorilor umane
Impactul regimului asupra vieţii private şi a valorilor umane s-a făcut simţit prin planificarea tuturor aspectelor vieţii cum ar fi raţionalizarea alimentelor, al apei, a gazului, etc., sistematizarea localităţilor; încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului prin subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid, etc.

Disidenţa comunistă
Sistemul disidenţei a început cu emigrarea intelectualilor şi a oamenilor de cultură, între anii 1944 şi 1956 formele de disidenţă au avut în vedere răsturnarea regimului comunist cu ajutor american însă această formă a fost violent reprimată de regimul comunist. O puternică rezistenţă anticomunistă armată se manifestă In munţii Carpaţi, unde au existat grupuri de rezistenţă, printre care haiducii Muscelului sau haiducii lui Inacu. Existau însă grupuri active şi în marile oraşe, După 1960 s-au format critici ale intelectualilor la adresa regimului, propuneri de reformare a sistemului, texte ale disidenţilor religioşi şi mişcări greviste şi demonstraţii, în anul 1977 în urma semnării Acordului de la Helsinki, grupul lui Paul Goma a cerut alegeri libere şi alte revendicări democratice, însoţit de acţiunile de protest a minerilor din Valea Jiului, Formele de manifestare a disidenţelor s-a conrectizat prin critici aluzive şi directe, idei care au scăpat de cenzura comunistă, apeluri la Europa liberă, BBC, Vocea Americii şi texte a disidenţilor religioşi, Disidenţa în interiorul nomenclaturii comuniste a fost reprezentată de Scrisoarea celor 6, care scria despre respectarea drepturilor omului şi a Constituţiei, încetarea sistematizării teritoriului. încetarea exportului de alimente şi restabilirea prestigiului internaţional al comunismului.

Revenirea la democraţie
în 1989 comunismul s-a prăbuşit în mai multe state: Ungaria, Bulgaria, Polonia, RDG, în România, la 21-22 decembrie Ceauşescu a fost înlăturat de Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu. După acesta s-a revenit la pluralismul politic, au reapărut partidele politice interbelice şi s-au organizat alegerile libere. Această evoluţie a fost însoţită de tensiuni şi conflicte politice. în 1990 s-au structurat şi s-au manifestat societăţile civile, cu apariţia instituţiilor nonguvernamentale ca Alianţa Civilă, Liga pentru apărarea drepturilor omului, etc. în 1991 a fost adoptată noua Constituţie, care a fost revizuită în 2003, care este cadrul legislativ al noului regim. Cu timpul România s-a integrat în structurile euroatlantice şi europene, în 2004 a intrat în NATO şi în 2007 în Uniunea Europeană.