Sinteze teoretice: Statul roman modern – de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (sec. XVIII-XX)

Proiecte politice şi încercări de modernizare a statelor româneşti, în perioada sec. al XVIII-lea şi începutul sec. XIX

Proiectele politice au anticipat făurirea statului român, primele proiecte sunt plasate în secolul al XVIII-lea, fiind conturate în raport cu realităţile autohtone şi dinamica raportului de forţe în politica europeană, marcat prin instaurarea domniilor fanariote după 1711, care a provocat un impact considerabil asupra societăţii româneşti – o intrare mai profundă a Principatelor în lumea Orientului, Conştiinţa naţională a apărut după anii 1750 şi au făcut posibilă ideea de regenerare şi redeşteptare naţională a românilor, de renaştere culturală, Momentele de vârf le constituie anii 1768-1774 când s-a internaţionalizat problema orientală şi anii 1821-1831 când s-a simţit o modificare în raportul forţelor. Prevederile vizau reorganizarea administraţiei şi refacerea potenţialului distrus al ţării şi noile forme de guvernământ. Odată cu conturarea problemei orientale, Ţările Române au devenit teatru de război, suportând pierderi teritoriale ca Banatul şi Oltenia în favoarea Imperiului Habsburgic în anul 1718, a Bucovinei sau a Basarabiei în favoarea Rusiei în anul 1812. Toate acestea fiind produse pe fondul războaielor ruso-austro-turce. A crescut astfel interesul marilor puteri pentru Ţările Româneşti. Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuaţii în funcţie de evoluările dominanţiei otomane şi poziţia boierimii. Cunoaşte trei etape.

Prima etapă a fost reformismul domnesc şi imperial. Cel care a pornit aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi juridiciare, în spiritul de modernizare a statului, a fost Constantin Mavrocordat, Obiectivul era realizarea unei monarhii moderate, Reorganizarea viza şi sistemul fiscal,Pe timpul lui Constantin Mavrocordat au apărut trei reforme, cea socială, cea fiscală şi cea administrativă, cu dorinţa de a realiza o monarhie moderată prin puteri intermediare.

Reformismul boieresc – cea de-a doua etapă, se avea în vedere statutul juridic al Principatelor Dunărene, cerând autonomia pe baza vechilor capitulaţii încheiate cu Poarta, Avea trei proiecte sau memorii, una din 1769, un proiect propus de partida naţională, de a instaura o republică aristocratică condusă de 12 boieri, alta din 1772 care formula idea unirii Ţării Româneşti cu Moldova sub garanţia Rusiei, a Austriei şi a Prusiei, Din punct de vedere social, programele boiereşti nu aduceau nimic noi, nu uşura situaţia ţărănimii, însă în timpul revoluţiei Tudor Vladimirescu s-a reuşit solidarizarea întregului corp social al naţiunii, Cea de-a treia etapă a fost mişcarea de eliberare naţională, prin Supplexurile din anii 1700 sau Şcoala Ardeleană, care ofereau o imagine cuprinzător asupra stării naţiunii, cu referiri la vechimea ei istorică, dar în special înfăţişând condiţia social – politică a românilor. Supplexul sintetiza principalele cereri ale românilor cum ar fi ştergerea numirilor odioase şi jignitoare de toleraţi, admişi, şi reaşezarea naţiunii române în uzul tuturor drepturilor civile, reprezentarea proporţională în Dietă sau funcţii, în secolul al XJX-lea m plasează apariţia şi afirmarea societăţilor secrete, cu trei proiecte din care aş aminti mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu din anul 1821. Cauzele apariţiilor acestor proiecte au fost nevoia de reformare a societăţii pe baze capitaliste şi existenţa regimului fanariot. Programe în acest sens au fost Proclamaţia de la Padeş şi Cererile norodului românesc, un program politic cu caracter constituţional.

În 1821-1822 au fost redactate 75 de memorii şi proiecte de reformă înaintea Imperiului Otoman, Habsburgic, Ţarist, în jurul ideii domnului pământean şi a recunoaşterii drepturilor naţionale. Regulamentele Organice au fost scrise între anii 1831-1832 şi marchează actul de naştere al parlamentismului românesc.

Izbucnirea Revoluţiei generale europene în 1848, reprezenta continuarea ideilor revoluţionare de la 1789 şi acesta a fost un context favorabil izbucnirii revoluţiei române, ea însă a fost generată de cauze proprii. Una dintre acestea a fost criza societăţii feudale, probleme naţionale ca stăpânirile străine, etc. Pe lângă se enumerau şi grave probleme economice şi sociale. Obiectivele românilor erau reforme cu caracter burghez în toate domeniile, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, reforma agrară şi autonomia, ideea de unire. Programe în acest sens din Moldova au fost documentul programatic „Petiţiunea proclamaţiunea” sau „Principiile noastre pentru reformarea patriei”, de Vasile Alecsandri. în Ţara Românească putem aminti documentul programatic „Proclamaţia de la Islaz”, izbucnirea revoluţiei la Bucureşti, în Ţara Românească şi Moldova, intelectualii au căutat să desfiinţeze Protectoratul Rusiei şi să restabiliească echilibrul cu Imperiul Otoman, în timp ce în Transilvania, cu evenimentele petrecute acolo, complicate de izbucnirea revoluţiei ungare – se avea în program anexarea Transilvaniei la Ungaria.

 Program  Data, loc Lideri Aspecte nationale Modernizarea statului. Drepturi si liberatati cetatenesti Aspecte sociale
 Petiţiunea
Proclamaţie
 27 martie, Iaşi  V. Alecsandri, Al. I. Cuza, Gr. Cuza  „Sfânta păzire a Regulamentului Organic”  Desfiinţarea cenzurii, funcţii după merit, reforma şcolilor, desfiinţarea pedepselor corporale  „grabnica îmbunătăţire a stării
locuitorilor
săteni”
 Petiţia
Naţională
 3-5 martie,
Blaj
 Simion
Bărnuţiu
 „naţiunea română răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii pretinde independenţa sa naţională”  Asigurarea libertăţii personale, a şcolii româneşti, şi egalitatea bisericii ortodoxe cu celelalte biserici din Transilvania  Desfiinţarea iobăgiei fără nici 0
despăgubire
 Prinţipiile
noastre
pentru
reformarea
patriei
 12 mai, Braşov  C. Negri,
V. Alecsandri
 ”Unirea Moldovei şi a Valahiei într- un singur stat neatârnat românesc”  Desfiinţarea boierescului, egalitatea în drepturile civile şi politice  împotrietărirea sătenilor fără despăgubire
 Petiţia Ţării  20 mai, Cernăuţi  Eudoxiu Hurmuzaki  Autonomia provinciei  Autonomia bisericii ortodoxe reprezentanţi în Dietă, conducere proprie, libertate  Desfiinţarea
clăcii
 Proclamaţia de la Izlaz  9 iunie, Ţara
Românească
 I.H.Rădulescu,
Eftimie
Murgii
 Independeţa ţării, neamestecul puterilor din afară  Egalitatea drepturilor politice, domn respon* săbii, contribuţie generală, liber» tatea tiparului  Emanciparea
clăcaşilor care se fac proprietari prin despăgubire Dezrobirea
ţiganilor
 Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat  15 iunie, Lugoj  Mihail
Kogălniceanu
 Respectarea naţiunii române, oficializarea limbii române  Autonomia bisericii ortodoxe

Proiectul unirii principatelor a apărut în 1859. Propunerea unirii la Congresul de Pace de la Paris a fost făcută de reprezentantul Franţei, Contele Walewski, Deoarece nu s=a putut lua o hotărâre concretă, căci opiniile au fost atât pro» cât şi contra, s-a hotărât convocarea Adunărilor Ad-Hoc, Rezoluţiile Adunărilor Ad-Hoc a fost unirea într-un singur stat cu numele România, având un prinţ străin, neutralitatea şi inviolabilitatea teritoriului statului. Convenţia de la Paris, din 1858 a decis menţinerea suzeranităţii otomane, sub garanţia celor şapte mari puteri, unirea fiind sub numele de Principatele Unite ale Moldovei şi ale Ţării Moldoveneşti, cu guverne, adunări legislative şi domnii diferite, Astfel, în data de 24 ianuarie 1859, românii au realizat de facte unirea, punând bazele statului naţional modern român, Convenţia a jucat roi de Constituţie şi a stabilit un nou statut politico-juridic al principatelor.

Unirea a fost pregătită de Adunările Elective, care îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea caimacamilor şi fondul campaniei active prounioniste. în ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. Alegerea lui a fost expresia tacticii faptului împlinit şi a însemnat unire deplină. Importanţa domniei lui Al. I. Cuza este că a însemnat un pas decisiv în modernizarea României. Recunoaşterea internaţională a unirii oferea un cadru favorabil pentru înfăptuirea reformelor. Pe plan intern, Al.I.Cuza a repus ordinea în ţară, conform modelului european, A trecut la unificarea serviciilor publice din cele două ţări, armata la fel, şi liniile telegrafice respectiv serviciile vamale iar după unirea deplină s-a unificat şi guvernele. în 1862 Bucureşti devine capitală şi se formează primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu.

în 1866 a apărut proiectul monarhiei constituţionale, când s-a instaurat Carol, ca domn constituţional şi s-a adoptat prima Constituţie a României. în perioada 1877- 1878 a fost elaborat Proiectul Independenţei de Stat a României şi a apărut Proiectul Partidelor Politice în contextul apariţiei şi afirmării în plan european a liberalismului şi a conservatorismului. Această orientare a evoulat în timp, generând apariţia partidelor politice. Ideologiile prezente în România au fost liberalismul şi conservatorismul Liberalismul românesc s-a inspirat din ideile Revoluţiei Franceze, liberalismul occidental şi tradiţiile culturale româneşti. Până în anul 1918 putem vorbi de liberalism iar după, de neoliberalism. Conservatorismul îşi are originea în memoriile boiereşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului a XIX-lea.

Formarea partidelor politice
PNL – Partidul Naţional Liberal – după crearea regimului parlamentar modern din 1866, s-a creat o premisă favorabilă apariţiei partidelor iar în mai 1875 s-a realizat Coaliţia de la Mazar-Paşa ceea ce a condus Ia apariţia PNL. Reforma agrară din 1913 a fost legată de venirea la conducere a partidului a lui Ion I.C. Bratianu, care a fost unul dintre liderii acestui partid, PD – Partidul Democrat – a apărut după 1880, prin înfiinţarea unor uniri de grupui conservatoare. Lideri ai acestui partid au fost Gh. Grigore Cantacuzino sau Titu Maiorescu.

Din 1895 s-a introdus sistemul rotativei guvernamentale.

Proiectul Modernizării Instituţiilor Statului
Monarhia a apărut în 1866, după consolidarea instituţiilor statului şi câştigarea independenţei. A doua etapă a fost cea a modernizării instituţiilor statului, din 1881, când România a primit titlul de regat, până în 1914, monarhia jucând rol de arbitru al vieţii politice în această perioadă.

Parlamentul – începutul regimului parlamentar l-au constituit Regulamentele Organice, însă cea care a pus bazele sistemului parlamentar modern a fost Constituţia din 1866.

Guvernul – primul guvern unic a fost în 22 ianuarie 1862 şi Constituţia din 1866 a fost cel care a pus bazele guvernului modern.

1918 – Proiectul Făurării României Mari

România a devenit regat în anul 1881. în Primul Război Mondial a fost în tabăra învingătorilor la sfârşitul războiului şi astfel a putut beneficia de prăbuşirea marilor imperii, generate de acest război. în 22 decembrie 1919, Parlamentul român adoptă Legea de ratificare a Unirii. în 15 octombrie 1922 s-a desfăşurat încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Prin Tratatul de Saint Germain cu Austria s-a recunoscut unirea Bucovinei cu România, prin Tratatul de la Trianon cu Ungaria se recunoştea unirea Transilvaniei cu România şi în Tratatul de la Versailles cu Anglia, Franţa, Italia şi Japonia se recunoştea apartenenţa Basarabiei la România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three × two =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.