Cuprins sinteze teoretice istorie:

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc
Secolul XX între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice
Constituțiile din România – Evoluția
Constituțiile din România – Constituția din 1866
Constituțiile din România – Constituția din 1923
Constituțiile din România – Constituția din 1938
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1948
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1952
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1965
Constituțiile din România – Constituția din 1991
Statul român modern – de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XX)
România postbelică. Stalinism. Național-Comunism și disidența anticomunistă
Spațiul românesc între diplomație și confict în Evul Mediu
România și concertul european – de la criza orientală la marile alianțe ale secolului al XX-lea
România în perioada Războiului Rece

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1938

în anul 1938 s-a instaurat regimul de autoritate monarhică a lui Carol al Il-lea, ceea ce necesita o nouă Constituţie. Statul şi instituţiile consacrau o monarhie autoritară, regele fiind cel care domneşte şi guvernează. S-au desfiinţat principiile suveranităţii poporului şi a separării puterilor în stat, instaurând principiul supremaţiei regelui. Multe dintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au fost restrânse sau menţinute formal, s-a modificat sistemul de vot, femeile având dreptul la vot şi ele. Puterea legislativă o exercita regele, prin intermediul parlamentului bicameral, limitate numai la legiferare şi având un caracter corporativ. Puterea executivă o exercita tot el, prin guvern numit şi revocat de el însuşi. Odată cu aceste schimbări, libertăţile şi drepturile democratice au fost puternic restrânse. Parlamentul şi-a pierdut factorul politic esenţial, şi-a pierdut principalele sale atribuţii.