Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1938

în anul 1938 s-a instaurat regimul de autoritate monarhică a lui Carol al Il-lea, ceea ce necesita o nouă Constituţie. Statul şi instituţiile consacrau o monarhie autoritară, regele fiind cel care domneşte şi guvernează. S-au desfiinţat principiile suveranităţii poporului şi a separării puterilor în stat, instaurând principiul supremaţiei regelui. Multe dintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au fost restrânse sau menţinute formal, s-a modificat sistemul de vot, femeile având dreptul la vot şi ele. Puterea legislativă o exercita regele, prin intermediul parlamentului bicameral, limitate numai la legiferare şi având un caracter corporativ. Puterea executivă o exercita tot el, prin guvern numit şi revocat de el însuşi. Odată cu aceste schimbări, libertăţile şi drepturile democratice au fost puternic restrânse. Parlamentul şi-a pierdut factorul politic esenţial, şi-a pierdut principalele sale atribuţii.

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1866

A fost publicată în Monitorul Oficial la 1 iulie 1866, având ca model Constituţia belgiană din 1831, adaptată necesităţilor româneşti. S-a creat din nevoia a unei constituţii de origine internă, după aducerea la tron al lui Carol I de Hohenzoller Sigmaringen. Un precusor al Constituţiei fusese proiectul de constituţie elaborat de Consiliul de Stat şi discutat de Adunarea Constituantă. Era alcătuit din 8 titluri şi 133 de articole, consacra făurirea statului modern român. Conţinutul Constituţiei scria despre stat şi instituţii, nu pomenea nimic despre raporturile cu Imperiul Otoman, şi aceasta fiind o afimara a independenţei, Proclama monarhia constituţională, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, Se presupunea suveranitatea naţională, o guvernare reprezentativă şi responsabilă, responsabilitatea ministerială şi principiul separării puterilor în stat, a domnului şi a guvernului, Conform Constituţiei Domnul numea şi revoca miniştrii, numea şi confirma în toate funcţiile publice, bătea monedă, conferă decoraţii, comanda armata, convoca, amâna sau dizolva parlamentul, avea drept de veto absolut şi el era cel care declara pace sau război, Parlamentul avea drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor, de interpelare, acorda sau retrăgea încrederea guvernului şi Adunarea Deputaţilor a fost cea care trebuia să adopte bugetul Scria şi despre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, despre libera asociere, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, libertatea conştiinţei, a cuvântului, a presei, dreptului la educaţie, Toţi românii erau egali în faţa legii, indiferent de clasă. Sistemul electoral se baza pe vot eenzitar, însă erau şi câteva excepţii de la regula censului, acestea fiind profesiunile liberale. Constituţia a suferit mai multe modificări în timp, în 1879 a articolului 7, 1884 modificarea sistemului electoral iar ultima fiind în 1917.

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania

Până în anul 1866 ţara nu avea o constituţie ci doar documente cu caracter constituţional. Primul document de acest gen a fost „Cererile norodului românesc”, din 1821. Aceasta fusese o declaraţie de principii pe fondul nevoii de reformare a societăţii, câştigată prin revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu. Chiar în anul 1822 a urmat Constituţia cărvunarilor, elaborat la Iaşi, acesta indicând tendinţa introducerii sistemului modern de guvernare, iar în 1828 „Osăbitul act de numire a suveranului român”, scris de Ionică Tăutul. Regulamentele Organice au fost adoptate în condiţiile protectoratului rus, între anii 1831-1832. în 1848 au apărut documentele programatice ale Revoluţiei şi Proclamaţia de la Islaz, aceasta fiind o declaraţie de drepturi. Convenţia de la Paris din anul 1858, a jucat rol de Constituţie şi a stabilit un nou statut politico-juridic al principatelor. Acesta a fost necesar deoarece se constituiau Principatele Unite ale Moldovei şi Ţările Româneşti sub suzeranitate otomană şi garanţia colectivă a celor 7 mari puteri. Tot în această perioadă era instituit statul de drept şi s-a introdus principiul separării puterilor în stat: executivă, legislativă şi judecătorească. în condiţiile procesului de modernizare a întregii vieţi social-economice, politice şi culturale, s-a concretizat nevoia fundamentării organizărilor instituţional – politice.

Evoluţia Constituţională a României
1. Etapa aşezării instituţiilor constituţionale: 24 ianuarie 1859 – 1 iulie 1866
2. Etapa de continuitate a instituţiilor constituţionale: 1 iulie 1866 – 20 februarie 1938
3. Etapa de instabilitate constituţională: 20 februarie 1838 – 30 decemrbie 1947
4. Etapa dictaturii comuniste: 30 decembrie 1947 – decembrie 1989