Cuprins comentarii

Alchimie de Marin Sorescu
Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi
Baltagul de Mihail Sadoveanu
Ciocnirea de Mircea Cărtărescu
De demult… de Octavian Goga
Din ceas, dedus… de Ion Barbu
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu
Enigma Otiliei de George Călinescu
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Floare albastră de Mihai Eminescu
Fântâna dintre plopi (Hanul Ancuței) de Mihail Sadoveanu
Flori de mucigai de Tudor Arghezi
În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu
Ion de Liviu Rebreanu
Iona de Marin Sorescu
Joc Secund de Ion Barbu
Lacustră de George Bacovia
La țigănci de Mircea Eliade
Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu
Luceafărul de Mihai Eminescu
Maitreyi de Mircea Eliade
Malul Siretului de Vasile Alecsandri
Moara cu noroc de Ioan Slavici
Moartea lui Fulger de George Coșbuc
Moromeții de Marin Preda
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu
O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
Plumb de George Bacovia
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă
Revedere de Mihai Eminescu
Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu
Sara pe deal de Mihai Eminescu
Testament de Tudor Arghezi
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Cuprins caracterizări personaje

Alexandru Lăpușneanul – Tudor Arghezi
Cetățeanul turmentat (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale
Costache Giurgiuveanu (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Felix Sima (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Ghiță (Moara cu noroc) – Ioan Slavici
Ilie Moromete (Moromeții) – Marin Preda
Ion Glanetașu – Liviu Rebreanu
Maitreyi – Mircea Eliade
Neculai Isac (Hanu-Ancuței) – Mihail Sadoveanu
Otilia Marculescu (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Ștefan Gheorghediu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) – Camil Petrescu
Ștefan Tipătescu (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale
Vitoria Lipan (Baltagul) – Mihail Sadoveanu
Zaharia Trahanache (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale

Morometii de Marin Preda [Caracterizare][Ilie Moromete]

Ilie Moromete

-caracterizare-

   Marin Preda a fost un scriitor, nuvelist, romancier şi membru al Academiei Române.

Romanul „Moromeţii” ia naştere în urma unui îndelung proces de elaborare. Volumul întâi cunoaşte o primă elaborare în 1949, apoi este reluat în anul 1955, când va vedea şi lumina tiparului. Acesta prezintă destrămarea simbolică pentru gospodăria ţărănească tradiţională, a unei familii de ţărani dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti.

Romanul este opera epică în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe planuri şi la care participă un număr mare de personaje.

Cea mai importantă temă a prozei lui Marin Preda este dispariţia ţărănimii tradiţionale. Dar, alături de această problemă, autorul tratează şi tema istoriei, a timpului „care nu mai avea răbdare”, care trece fără a ţine cont de dorinţa oamenilor şi care aduce cu el schimbări radicale şi neaşteptate.

Titlul operei aşează tema familiei în centrul romanului, însă evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările din satul românesc.

Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor: în primul volum rolul de personaj reflector îi aparţine lui Ilie Moromete. De asemenea există şi personaje-informatoari, cum ar fi de exemplu Parizianu care le povesteşte celorlalţi săteni de vizita lui Moromete la băieţi, la Bucureşti.

Ilie Moromete este personajul principal şi eponim din romanul Moromeţii. Acesta este un erou realist de referinţă în literatura română, concentrând tragicul destin al ţăranului agresat de istorie într-o perioadă de schimbări ideologice profunde.

Protagonistul nostru este caracterizat în mod indirect prin intermediul atitudinilor. Acesta este mândru şi dispreţuitor faţă de Bălosu, pe care îl înjură întotdeauna în gând datorită dorinţei acestuia de îmbogăţire. Astfel, Bălosu simţind superioritatea vecinului său, are mereu în plan să-l vadă umilit.

Moromete mai este caracterizat indirect prin intermediul faptelor ca fiind tolerant cu prietenul său Cocoşilă, în pofida faptului că acesta îl denumeşte adesea prost.

In relaţie cu copiii lui, personajul principal se află în conflict, deoarece aceştia nu mai acceptă să trăiască aşa cum trăise de o viaţă tatăl lor. Aceştia vor bani şi cer ca bunurile să fie vândute pentru a se îmbogăţi precum Bălosu.

În concluzie, cu ajutorul lui Nicolae Manolescu, putem spune că „cel din urmă tăran”, Ilie Moromete este un personaj realist şi rotund („care nu poate fi caracterizat succint şi exact”) prin complexitatea trăirilor şi prin forţa conflictului interior ce se manifestă meditativ.

 

Morometii de Marin Preda [Comentariu]

Moromeţii

de Marin Preda

Varianta 1:
Marin Preda a fost un scriitor, nuvelist, romancier şi membru al Academiei Române.

Romanul „Moromeţii” ia naştere în urma unui îndelung proces de elaborare. Volumul întâi cunoaşte o primă elaborare în 1949, apoi este reluat în anul 1955, când va vedea şi lumina tiparului. Acesta prezintă destrămarea simbolică pentru gospodăria ţărănească tradiţională, a unei familii de ţărani dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti.

Romanul este opera epică în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe planuri şi la care participă un număr mare de personaje.

Cea mai importantă temă a prozei lui Marin Preda este dispariţia ţărănimii tradiţionale. Dar, alături de această problemă, autorul tratează şi tema istoriei, a timpului „care nu mai avea răbdare”, care trece fără a ţine cont de dorinţa oamenilor şi care aduce cu el schimbări radicale şi neaşteptate.
Continue reading