Cuprins comentarii

Alchimie de Marin Sorescu
Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi
Baltagul de Mihail Sadoveanu
Ciocnirea de Mircea Cărtărescu
De demult… de Octavian Goga
Din ceas, dedus… de Ion Barbu
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu
Enigma Otiliei de George Călinescu
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Floare albastră de Mihai Eminescu
Fântâna dintre plopi (Hanul Ancuței) de Mihail Sadoveanu
Flori de mucigai de Tudor Arghezi
În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu
Ion de Liviu Rebreanu
Iona de Marin Sorescu
Joc Secund de Ion Barbu
Lacustră de George Bacovia
La țigănci de Mircea Eliade
Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu
Luceafărul de Mihai Eminescu
Maitreyi de Mircea Eliade
Malul Siretului de Vasile Alecsandri
Moara cu noroc de Ioan Slavici
Moartea lui Fulger de George Coșbuc
Moromeții de Marin Preda
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu
O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
Plumb de George Bacovia
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă
Revedere de Mihai Eminescu
Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu
Sara pe deal de Mihai Eminescu
Testament de Tudor Arghezi
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Baltagul de Mihail Sadoveanu [Comentariu]

Baltagul

de Mihail Sadoveanu

Tradiţionalismul este un curent cultural, care aşa cum sugerează şi denumirea apără şi promovează tradiţia, percepută ca o însumare a valorilor arhaice, patriarhale ale spiritualităţii şi expuse pericolului degradării. încercarea de conservare a valorilor tradiţionale româneşti s-a regăsit şi în activitatea poporanismului, sămănătorismului şi al gândirismului care s-au manifestat în primul sfert al secolului al XX-lea.

în perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă, la nivel ideatic, s-a regăsit în programul promovat, în principal în reviste cu orientări ideologice distincte cum ar fi „Sămănătorul” (sămănătoriştii se opuneau influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională), „Viaţa românească” (în prima etapă avea o orientare poporanistă, adică o simpatie exagerată pentru ţăranul asuprit, iar apoi în a doua etapă o orientare generală în spiritul unei democraţii rurale), “Gândirea” (care aduce ca noutate promovarea în operele literare a credinţei religioase ortodoxe româneşti, care ar fi elementul esenţial de structură a sufletului românesc şi consideră importantă valorificarea miturilor autohtone, a riturilor, şi a credinţelor străvechi prin care pot fi surprinse particularităţile sufletului naţional.)
Continue reading

Cuprins caracterizări personaje

Alexandru Lăpușneanul – Tudor Arghezi
Cetățeanul turmentat (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale
Costache Giurgiuveanu (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Felix Sima (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Ghiță (Moara cu noroc) – Ioan Slavici
Ilie Moromete (Moromeții) – Marin Preda
Ion Glanetașu – Liviu Rebreanu
Maitreyi – Mircea Eliade
Neculai Isac (Hanu-Ancuței) – Mihail Sadoveanu
Otilia Marculescu (Enigma Otiliei) – George Călinescu
Ștefan Gheorghediu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) – Camil Petrescu
Ștefan Tipătescu (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale
Vitoria Lipan (Baltagul) – Mihail Sadoveanu
Zaharia Trahanache (O scrisoare pierdută) – Ion Luca Caragiale

Vitoria Lipan – caracterizare

Vitoria Lipan (Baltagul)

de Mihail Sadoveanu

Romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu este o scriere memorabilă nu numai prin conţinut şi semnificaţii, ci şi prin personajele lui. Astfel, pe lângă personaje principale: Vitoria Lipan, Nechifor Lipan şi Gheorghiţă, un rol aparte în roman îl au şi personajele secundare sau episodice: părintele Daniel, baba Maranda, negustorul David etc. Majoritatea acestor personaje sunt caractere puternice, de o mare complexitate, specifice acelei lumi patriarhale pe care ele o reprezintă.
Vitoria Lipan este personaj principal al romanului fiind prezentă în toate momentele acţiunii şi polarizând în jurul ei, toate celelalte personaje. Romanul poate fi socotit cartea acestei eroine devenite tip reprezentativ de erou popular. Ea întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară, în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor străvechi, de aceea „ea nu e o individualitate ci un exponent al speţei”. (G. Călinescu)

Continue reading

Neculai Isac – caracterizare

Neculai Isac (Hanul Ancutei)

de Mihail Sadoveanu

   Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Acesta este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX.

Mihail Sadoveanu este caracterizat de George Călinescu drept un realist cu o viziune romantică şi un romantic care oferă detalii ca un realist:”El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic”.

Povestirea este specia genului epic în proză, de dimensiuni reduse, care se încadrează ca dimensiune între schiţă şi nuvelă.

Cele nouă povestiri sunt narate la persoana I şi au naratori subiectivi si non-omniscienţi. Temele abordate sunt diverse, de la iubire la problemele sociale. “Fântâna dintre plopi” este a patra povestire din volum, fiind narata de Neculai Isac şi având ca temă iubirea tragică.
Continue reading

Fantana dintre plopi (Hanul Ancutei) de Mihail Sadoveanu [Comentariu]

Fântâna dintre plopi (Hanul Ancuţei)

de Mihail Sadoveanu

   Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Acesta este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX.

Mihail Sadoveanu este caracterizat de George Călinescu drept un realist cu o viziune romantică şi un romantic care oferă detalii ca un realist:”El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic”.

Povestirea este specia genului epic în proză, de dimensiuni reduse, care se încadrează ca dimensiune între schiţă şi nuvelă.

Cele nouă povestiri sunt narate la persoana I şi au naratori subiectivi si non-omniscienţi. Temele abordate sunt diverse, de la iubire la problemele sociale. “Fântâna dintre plopi” este a patra povestire din volum, fiind narata de Neculai Isac şi având ca temă iubirea tragică.

Tehnica utilizată în conceperea operei este aceea a “poveştii în ramă”. Acest lucru presupune un cadru mai larg în care sunt introduse prin procedeul numit inserţie, o suită de alte întâmplări.
Continue reading