Varianta 11 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_011.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_011.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_011.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. Secolul al XVI-lea
2. boierii români
3. Moldova, Ţara Românească, Transilvania (oricare două din cele trei)
4. Se coagulează proiectul de cruciadă antiotomană, Ţara Românească fiind o piesă foarte importantă în planurile ligii creştine.

Explicaţia din text: ‚‚conturându-şi lucid planurile de acţiune, Mihai Viteazul (…) odată ajuns la cârma Ţării Româneşti, [a stabilit] legături cu voievozii Moldovei, cu principii Transilvaniei, cu conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din Balcani şi cu organizatorii cruciadei antiotomane, pentru a iniţia şi a duce cu sorţi de izbândă, lupta împotriva turcilor’’

5. Planul de unire a celor trei Ţări Române declanşează o puternică reacţie de împotrivire.

Explicaţia din text: ‚‚acţiunile politico – diplomatice ale lui Mihai Viteazul au stârnit opoziţii multiple şi împotriviri aprige, (…) de la boierii români, care se simţeau loviţi în privilegiile lor şi până la cercurile oficiale habsburgice, polone şi otomane, care urmăreau să cuprindă sau să ţină în continuare Ţările Române în sfera lor de influenţă şi de dominaşie’’

6. Istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea se desfăşoară într-un context internaţional complicat. Acesta este marcat de expansiunea Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine – Polonia şi Ungaria de a-şi subordona Ţările Române şi de a-şi extinde controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică. Obiectivul fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă lupta pentru menţinerea independenţei şi a autonomiei politice, apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor sale. Pe această linie se înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi Imperiului Otoman. Pentru a contracara pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei şi împărat al Germaniei) asupra Ţării Româneşti Mircea încheie, curând după urcarea pe tron o alianţă cu Vladislav Jagiello regele Poloniei, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei – cu care de asemenea Mircea are relaţii foarte bune. Devenind vasal al Poloniei (probabil în 1389 sau 1390), Mircea se pune sub protecţia formală a acestui rege,aflat în rivalitate cu Sigismund de Luxemburg, rege în Ungaria, la acea vreme.

După 1390 pericolului otoman se accentuează iar prezenţa la Dunăre a noii puteri îi apropie pe Sigismund -regele Ungariei şi Mircea -domnul Ţării Româneşti care ieşise victorios în faţa lui Baiazid I la Rovine (oct. 1394 sau mai 1395) dar nu deţinea controlul total asupra ţării sale din cauza lui Vlad Uzurpatorul -protejatul sultanului. Tratatul dintre Mircea şi Sigismund se încheie în martie 1395 la Braşov şi cuprindea condiţiile în care cei doi aliaţi îşi ofereau sprijin în lupta antiotomană. Sprijinul acordat de Mircea în confruntările anterioare cu Poarta şi participarea sa la Cruciada de la Nicopole (1396) unde armata de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei otomane, dovedesc trăinicia acestei alianţe.

7. Constituirea statelor Medievale în spaţiul românesc – Transilvania, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea – reprezintă un moment esenţial în evoluţia politică a teritoriului de la nord de Dunăre. La baza statului stau ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între secolele IX- XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale – jupanate, cnezate şi voievodate. Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă ruşilor din Halici, dar şi incursiunilor tătaro-mongole.

La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor expediţii împotriva tătarilor (1345-1354), iniţiate de regele maghiar Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se aşeză în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent, şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut între 1364-1365 de către Regatul Ungariei.

Rezolvare subiectul 2:
1. secolul al XIX-lea

2. Ţarul Rusiei

3. Nicolae I: „nu-i plăcea să delege altcuiva răspunderea”

Alexandrul al II-lea: „răspunderile legate de cenzură i-au fost delegate ministrului de interne”

4. „Cenzura a fost impusă cu o mână de fier. Reeditarea operelor lui Gogol a fost interzisă (…) a fost pusă la index toată literatura străină, inclusiv poveştile lui Andersen.”

5. „Cenzura preliminară a fost în linii mari desfiinţată”

„numărul cărţilor publicate anual s-a dublat între 1855-1864 şi s-a triplat până în 1881”

6. Romantismul a apărut în sec al XIX-lea ca o reacţie împotriva atotputerniciei culturii clasice şi a raţiunii. Este caracterizat prin exteriorizarea sentimentelor şi abordează tema naturii, a ruinelor, a singurătăţii. O sursă de inspiraţie fecundă pentru romantici este trecutul care este reflectat în creaţiile romanticilor cu o aură, nejustificată de altfel, de eroism. Se afirma literaturile şi istoriile naţionale. În locul modelului antic preferat de cultura clasică romanticii propun modelul Evului Mediului şi al Renaşterii, reîntoarcerea la gotic şi la stilul trubadurilor. Romantismul a influenţat şi sfera politică. În Franţa romantismul a devenit liberal înainte de 1830 când a fost înlăturată monarhia absolutistă. La 1848 Romantismul a mobilizat revoluţionarii francezi, italieni, germani sau polonezi care s-au angajat total într-un program amplu de modernizare a societăţii

Realismul – apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului estompat după înfrângerea revoluţiei de la 1848. Artiştii s-au orientat spre o estetică nouă şi au dezvoltat un cult al artei pentru a scăpa de ‚‚nebunia societăţii în care trăiau’’. Urmând modelul oferit de Honoré de Balzac, romancierii s-au orientat spre observarea până în cel mai mic detaliu a oamenilor şi a mediului social în care trăiau. Pictorii realişti au reprezentat viaţa modernă, realitatea socială, natura. În arhitectură au apărut forme noi bazate pe utilizarea fierului şi a marilor suprafeţe din sticlă, utilizate pentru prima dată în 1851 pentru Crystal Palace din Londra, edificiu care a găzduit expoziţia universală.

7. Controlul total exercitat de stat asupra societăţii: în societatea comunistă fiecare moment din viaţa unui locuitor era supravegheat de instituţiile statului. În România înregimentarea politică era instituită de la vârste fragede. Astfel copiii din grădiniţe erau cuprinşi într-o organizaţie specifică, numită ‚‚Şoimii Patriei’’ în care erau educaţi în spiritul devotamentului faţă de partid şi conducătorii acestuia. De la vârsta de 7 ani, elevii deveneau fără excepţie membrii a Organizaţiei Pionierilor, care urmărea aceleaşi scopuri de manipulare şi control. Atât şoimii cât şi pionierii purtau o costumaţie obligatorie, care indica ,de asemenea, tendinţa de anihilare a personalităţii şi uniformizarea membrilor societăţii. La 14 ani pionierii treceau la o nouă etapă socială şi politică devenind membrii U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), depuneau un jurământ specific şi se pregăteau pentru a deveni ‚‚oamenii noi’’ ai regimului comunist. După vârsta de 18 ani adulţii puteau deveni membrii ai Partidului Comunist Român sau, în funcţie de locurile de muncă, erau încadraţi în organizaţii sindicale, aflate de asemenea sub controlul PCR.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 + nineteen =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.