Varianta 16 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_016.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_016.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_016.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. secolul al VI-lea

2. majestatea sa Sultanul

3. Petru Rareş

4. voievod

5. În secolul al VI-lea otomanii considerau ca Moldova se află sub controlul/protecţia sultanului care se simte responsabil de soarta ţării şi a locuitorilor săi.

Explicaţia din text: „Ţara Moldovei constituie proprietatea [Sultanului] (…) voievodul Petru (…) este rob imperial, orice atac asupra acestei ţări echivalează cu un atac asupra puternicului [Sultan] şi constituie o ofensă faţă de Majestatea Sa.

6. Pentru că Sultanul nu şi-a respectat obligaţiile de suzeran (protecţia vasalilor), voievodul Moldovei Petru Rareş consideră că este absolvit de obligaţiile de vasal, devenind el şi ţara lui liberi. Împreună cu boierii este decis să îşi apere această libertate cu armele.

Explicaţia din text: „[Rareş] şi-a pus în gând să nu se mai supună împăratului turcilor (…) din pricină că acela şi-a încălcat credinţa faţă de el”

7. domnul şi biserica

Principala instituţie atât pentru Moldova cât şi pentru Ţara Românească a fost domnia, domnul fiind stăpânul ţării dar şi voievod (conducătorul armatei). În calitatea sa de conducător al întregii administraţii a statului, domnul îi numea pe marii dregători. Titlul de voievod arată că domnul era conducătorul suprem al armatei; el percepea birul, dare în general destinată acoperirii cheltuielilor de apărare sau răscumpărare a păcii prin tributul impus de puterile străine. Domnul decidea şi în ceea ce priveşte politica externă a ţării; declara război şi încheia pace, încheia tratate cu statele vecine. În plan judecătoresc era singurul care aplica pedeapsa cu moartea, fiind judecătorul suprem al ţării. La nivelele inferioare, justiţia era împărţită de boieri şi sfatul boieresc care îl ajutau pe domn în conducerea ţării. Principal sprijin al Domniei, Biserica dirija întreaga viaţă spirituală. Curând după întemeierea statului au fost organizate mitropoliile (1359 la Argeş pentru Ţara Românească; 1368-1387 şa Suceava pentru Moldova). Prin înfiinţarea acestor structuri, statele medievale româneşti erau recunoscute de Patriarhia de Constantinopol şi implicit de Imperiul Bizantin şi statele creştine din zonă. Mitropolitul era considerat al doilea demnitar în stat, întâiul sfetnic al domnului, membru de drept al sfatului domnesc, conducător al unor solii politice şi locţiitor al domnului în caz de vacanţă a tronului. El participa la alegerea domnitorului, iar prin încoronarea şi ungerea cu mir îi conferea o autoritate sacră.

De-a lungul timpului, Biserica s-a bucurat de atenţia şi protecţia domniei, manifestate prin înălţarea de lăcaşuri, înzestrarea cu moşii, cărţi şi obiecte de cult. Cele două instituţii s-au sprijinit reciproc în opera de consolidare şi afirmare a statelor româneşti medievale, ca exponente originale ale civilizaţiei Europene.

8. Înfrângerea otomanilor sub zidurile Vienei în 1683 marchează debutul ultimei faze de evoluţie a Imperiului Otoman -decăderea sa lungă şi lentă(1683- 1918).

De acest fenomen au profitat din plin cele două puteri în ascensiune -Austria şi Rusia -care iniţiază o politică agresivă, expansionistă, în răsăritul Europei- politică cunoscută mai bine de două secole sub numele de ‚‚criză orientală’’. Aflate la intersecţia celor trei mari puteri (Rusia, Austria şi Turcia) Ţările Române nu puteau să se sustragă caruselului de interese şi intrigi care s-a declanşat după 1683 în răsăritul Europei. În prima fază ,domnitori vizionari ca Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir încearcă ieşirea din sistemul dominaţiei otomane, apropiindu-se de Imperiul Habsburgic, Polonia şi Rusia. Tratativele cu Habsburgii le iniţiază Cantacuzino (domn al Ţării Româneşti 1678-1688). În centrul acestor tratative au stat ideile de independenţă a ţării, libertate religioasă, respectarea vechilor obiceiuri ale ţării. După moartea neaşteptată a lui Şerban Cantacuzino, tratativele sunt continuate de Constantin Brâncoveanu(1688-1714), fără să se ajungă la un rezultat deoarece Austria nu a dat garanţiile militare solicitate de domnul român ci, din contră ,comportamentul generalului Donat Heissler în 1690 a demonstrat intenţia expansionistă a Austriei . După pacea de la Karlowitz, Transilvania intră sub stăpânire Austriacă iar Ţara Românească şi mai ales Moldova se reorientează spre altă alianţă: Rusia lui Petru cel Mare. În aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheie cu Petru o înţelegere la Luck prin care se prevedea ieşirea Moldovei de sub dominaţie otomană, alianţa ţării cu Rusia, recunoaşterea deplinei suveranităţi şi integrităţi a Moldovei, domnie ereditară în familia lui Dimitrie Cantemir. Războiul ruso-româno-otoman se sfârşeşte însă cu înfrângerea de la Stănileşti pe Prut, iar Dimitrie Cantemir este obligat să se refugieze în Rusia. După câţiva ani (1714) îşi pierde tronul şi Brâncoveanu; apoi şi viaţa, În aceste împrejurări, pentru că nu mai avea încredere în domni pământeni, Imperiul Otoman a introdus în Moldova şi Ţara Românească domniile fanariote.

Rezolvare subiectul 2:
1. Paris

2. literatura şi arta

3. Ambele surse se referă la expoziţii de pictură

4. impresionism

5. Picasso pune bazele cubismului

Explicaţie din text: „[Tratarea naturii prin cilindru, sferă şi con] desprinse de la Cezanne şi vitalitatea expresivă, brutală şi puternică a artei primitive [catalane din Spania] în conduc pe Picasso la punerea bazelor cubismului”

6. Georges Braque consideră că tuşa este o formă a materiei, o posibilitate de a pune în valoare spaţiul.

Explicaţia din text: „Împins de dorinţa de a merge mai departe în manifestarea spaţiului, am vrut să mă folosesc de tuşă (…) mai târziu am introdus în tablourile mele nisip, rumeguş de lemn, pilitură de fier”

7. Două caracteristici ale ideologiei comuniste:

Caracteristica principală ideologiei lui Marx se află în teza existenţei luptei de clasă potrivit căreia istoria umanităţii este traversată de un conflict iremediabil dintre două clase antagonice – asupriţii şi asupritorii. În concepţia lui Marx (1848) completată ulterior de Lenin cu Tezele din aprilie (1917) clasei muncitoare îi revine rolul istoric de a pune capăt acestui conflict între asupriţi şi asupritori prin cucerirea puterii în stat, instaurarea unei dictaturi a proletariatului şi desfiinţarea proprietăţii private – considerată vinovată de fenomenul „exploatării omului de către om”

Partidul Comunist, detaşamentul de avangardă a clasei muncitoare este cadrul organizatoric al viitoarei revoluţii şi a viitorului stat al oamenilor egali. O altă caracteristică a ideologiei marxist-leniniste a fost concepţia ateistă despre lume. Pornind de la ideea că doar materia este reală, că materia a creat activităţile intelectuale şi spirituale, materialismul dialectic şi istoric a negat existenţa lui Dumnezeu, în practică dărâmând biserici, interzicând manifestări religioase şi evident libertatea de gândire şi de exprimare a cetăţenilor din ţările unde comunismul a devenit şi regim politic. Cele mai drastice forme ale exprimării ideologiei comuniste au fost implementate în Rusia. Lovitura de stat a Partidului Bolşevic (25 oct./7 nov 1917) a instaurat „dictatura proletariatului” materializată prin monopolul puterii în mâinile Partidului Bolşevic, lichidarea pluripartidismului şi a oricăror forme de manifestare a societăţii civile. Progresiv a fost lichidată proprietatea privată, s-a trecut la economia dirijată, planificată şi centralizată. În plan cultural ateismul a stat la baza formării „omului nou” şi a culturii comuniste (proletcultismul).

8. Realismul – apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului estompat după înfrângerea revoluţiei de la 1848. Artiştii s-au orientat spre o estetică nouă şi au dezvoltat un cult al artei pentru a scăpa de ‚‚nebunia societăţii în care trăiau’’. Urmând modelul oferit de Honoré de Balzac, romancierii s-au orientat spre observarea până în cel mai mic detaliu a oamenilor şi a mediului social în care trăiau. Pictorii realişti au reprezentat viaţa modernă, realitatea socială, natura. În arhitectură au apărut forme noi bazate pe utilizarea fierului şi a marilor suprafeţe din sticlă, utilizate pentru prima dată în 1851 pentru Crystal Palace din Londra, edificiu care a găzduit expoziţia universală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

16 − 10 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.