Varianta 18 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_018.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_018.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_018.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. secolul al XVII-lea

2. „de a pune dări”

3. A Ţara Românească

B Moldova

4. La urcarea pe tron domnul primeşte protecţia divină prin ungerea cu mir şi încoronarea sa de către ierarhul cel mai înalt al Bisericii – mitropolitul. În cazul lui Brâncoveanu, la încoronare participă chiar patriarhul Dionisie.

Explicaţie din text: ‚‚Şi patriarhul Dionisie i-a citit deasupra capului [slujba de binecuvântare]

5. Domnul – autoritatea supremă din Ţările Române are autoritate şi asupra Bisericii; numeşte şi revocă pe episcopi, confirmă pe mitropolit, dându-i cârja ca simbol al investiturii, înzestrează biserica cu moşii, înfiinţează noi mitropolii, episcopii sau mănăstiri.

Explicaţie din text: ‚‚Aceeaşi putere o are nu numai asupra călugărilor de rând, ci şi asupra mitropolitului, episcopilor, arhimandriţilor şi egumenilor (…) domnul poate sa-i înlăture din slujba şi din rangul lor bisericesc fără să fie împiedicat de nimic (…) şi fără învoirea patriarhului de la [Constantinopol].

6. Acţiuni diplomatice din Evul Mediu: Istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea se desfăşoară într-un context internaţional complicat. Acesta este marcat de expansiunea Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine – Polonia şi Ungaria de a-şi subordona Ţările Române şi de a-şi extinde controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică. Obiectivul fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă lupta pentru menţinerea independenţei şi a autonomiei politice, apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor sale. Pe această linie se înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi Imperiului Otoman. Pentru a contracara pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei şi împărat al Germaniei) asupra Ţării Româneşti, Mircea încheie, curând după urcarea pe tron o alianţă cu Vladislav Jagiello regele Poloniei, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei – cu care de asemenea Mircea are relaţii foarte bune. Devenind vasal al Poloniei (probabil în 1389 sau 1390), Mircea se pune sub protecţia formală a acestui rege,aflat în rivalitate cu Sigismund de Luxemburg, rege în Ungaria, la acea vreme.

După 1390 pericolului otoman se accentuează iar prezenţa la Dunăre a noii puteri îi apropie pe Sigismund -regele Ungariei şi Mircea -domnul Ţării Româneşti care ieşise victorios în faţa lui Baiazid I la Rovine (oct. 1394 sau mai 1395) dar nu deţinea controlul total asupra ţării sale din cauza lui Vlad Uzurpatorul -protejatul sultanului. Tratatul dintre Mircea şi Sigismund se încheie în martie 1395 la Braşov şi cuprindea condiţiile în care cei doi aliaţi îşi ofereau sprijin în lupta antiotomană. Sprijinul acordat de Mircea în confruntările anterioare cu Poarta şi participarea sa la Cruciada de la Nicopole (1396) unde armata de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei otomane, dovedesc trăinicia acestei alianţe.

7. După dispariţia lui Iancu de Hunedoara, Participarea românilor la frontul antiotoman continuă prin Vlad Ţepeş – voievod al Ţării Româneşti (1448; 1456-1462, 1476). Aliat cu Regele Ungariei – Matei Corvin, Vlad organizează campania surpriză din iarna 1461-1462 în sudul Dunării. Surprins de sfidarea lui Ţepeş, Mahomed al II-lea a pregătit un răspuns pe măsură: cu o armată de circa 60 000 de luptători şi cu o trupă navală transportată de 25 de trireme şi 150 de alte vase, sultanul s-a îndreptat spre Dunăre cu scopul de a lua Chilia şi de a-l scoate din tronul Ţării Româneşti pe Vlad Ţepeş. Efectivele domnului valah nu depăşeau 30 000 de oşteni ,astfel că nu a reuşit să oprească trecerea peste fluviu a armatei otomane şi a trebuit să organizeze un atac surpriză în interiorul ţării. ‚‚A trimis sus la munte toate femeile şi copii’’, a pustiit totul în calea invadatorilor silindu-i să sufere de foame şi sete. Sub arşiţa zilelor de vară, soldaţii lui Vlad hărţuiau permanent inamicul. În noaptea de 16 pe 17 iunie 1462 Vlad declanşează celebrul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte, al cărui scop era să suprime pe Mehmed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Fără a-şi atinge obiectivul, domnul a produs însă grele pierderi taberei turceşti. Sub efectul acestei lovituri surpriză, trupele s-au retras precipitat în dezordine. În anii următori ştafeta luptei antiotomane este preluată de Moldova prin Ştefan cel Mare. Între 1470 şi 1472 Ştefan organizează expediţii în Ţara Românească împotriva lui Radu cel Frumos (succesorul lui Vlad Ţepeş) cu gândul de a aşeza pe tronul acestei ţări un domn credincios, loial luptei antiotomană. Sultanul a trimis împotriva lui Ştefan, în toamna lui 1474, o armată puternică de circa 120 000 de oameni, comandaţi de Soliman Paşa.După o scurtă şedere în Ţara Românească, unde Basarab Ţepeluş oferă ca ajutor pe cei 17 000 de oşteni ai săi, Soliman trece în Moldova. Cu toate că avea numai 40 000 de ostaşi, 5 000 de secui, 1 800 de ardeleni şi 2 000 polonezi, Ştefan a obţinut o strălucită victorie în ziua de 10 ianuarie 1475 în apropierea oraşului Vaslui, la confluenţa Racovei cu Râul Bârlad (lângă Podul Înalt). În următoarele 3 zile ostaşii moldoveni au urmărit şi distrus o mare parte din armata invadatoare. Dezastrul a fost consemnat nu numai de cronicarii moldoveni şi poloni ci chiar şi de cei turci. Unul dintre ei spunea că ‚‚niciodată armatele turceşti n-au suferit un dezastru atât de mare’’

Rezolvare subiectul 2:
1. secolul XX

2. A. Breton

3. A – „Scriitorul A. Breton publică manifestul suprarealismului”

B – „Pictorul S. Dali s-a alăturat mişcării devenind unul dintre principalii săi promotori”

4. „Suprarealismul implică (…) o lume de vis, ilogica, subconştientă, metafizică, aflată dincolo de logică, conştienţă fizică”

Explicaţia din text: „membrii mişcării credeau în realitatea superioară a visului faţă de starea de veghe, a fanteziei faţă de raţiune, a subconştientului faţă de conştient”

Sau

Explicaţia din text: „S. Dali îşi defineşte picturile drept fotografii de vise pictate manual şi le ornează cu simboluri reprezentând diferit complexe, fobii şi halucinaţii”

5. C – „În picturi, în desene, în sculpturi, în obiecte realizate prin montajul arbitrar, se cultivă straniul, insolitul, neprevăzutul. Hazardul devine principiu al compoziţiei suprarealiste”

Explicaţia din text: „Nevoia (…) de hazard, [ este considerată] ca drum spre revelarea adevăratului chip al realităţii, [ea] îi face pe artiştii suprarealişti să aplice tehnici ce presupun o notă de imprevizibil”

6. Două caracteristici ale ideologiei comuniste:

Caracteristica principală ideologiei lui Marx se află în teza existenţei luptei de clasă potrivit căreia istoria umanităţii este traversată de un conflict iremediabil dintre două clase antagonice – asupriţii şi asupritorii. În concepţia lui Marx (1848) completată ulterior de Lenin cu Tezele din aprilie (1917) clasei muncitoare îi revine rolul istoric de a pune capăt acestui conflict între asupriţi şi asupritori prin cucerirea puterii în stat, instaurarea unei dictaturi a proletariatului şi desfiinţarea proprietăţii private – considerată vinovată de fenomenul „exploatării omului de către om”

Partidul Comunist, detaşamentul de avangardă a clasei muncitoare este cadrul organizatoric al viitoarei revoluţii şi a viitorului stat al oamenilor egali. O altă caracteristică a ideologiei marxist-leniniste a fost concepţia ateistă despre lume. Pornind de la ideea că doar materia este reală, că materia a creat activităţile intelectuale şi spirituale, materialismul dialectic şi istoric a negat existenţa lui Dumnezeu, în practică dărâmând biserici, interzicând manifestări religioase şi evident libertatea de gândire şi de exprimare a cetăţenilor din ţările unde comunismul a devenit şi regim politic. Cele mai drastice forme ale exprimării ideologiei comuniste au fost implementate în Rusia. Lovitura de stat a Partidului Bolşevic (25 oct./7 nov 1917) a instaurat „dictatura proletariatului” materializată prin monopolul puterii în mâinile Partidului Bolşevic, lichidarea pluripartidismului şi a oricăror forme de manifestare a societăţii civile. Progresiv a fost lichidată proprietatea privată, s-a trecut la economia dirijată, planificată şi centralizată. În plan cultural ateismul a stat la baza formării „omului nou” şi a culturii comuniste (proletcultismul).

7. Romantismul a apărut în sec al XIX-lea ca o reacţie împotriva atotputerniciei culturii clasice şi a raţiunii. Este caracterizat prin exteriorizarea sentimentelor şi abordează tema naturii, a ruinelor, a singurătăţii. O sursă de inspiraţie fecundă pentru romantici este trecutul care este reflectat în creaţiile romanticilor cu o aură, nejustificată de altfel, de eroism. Se afirma literaturile şi istoriile naţionale. În locul modelului antic preferat de cultura clasică romanticii propun modelul Evului Mediului şi al Renaşterii, reîntoarcerea la gotic şi la stilul trubadurilor. Romantismul a influenţat şi sfera politică. În Franţa romantismul a devenit liberal înainte de 1830 când a fost înlăturată monarhia absolutistă. La 1848 Romantismul a mobilizat revoluţionarii francezi, italieni, germani sau polonezi care s-au angajat total într-un program amplu de modernizare a societăţii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + six =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.