Varianta 19 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_019.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_019.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_019.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. secolul al XVII-lea

2. Ţara Românească

3. A Imperiul Romano-german

B Republica Veneţiană

4. Mihai Viteazul vrea sa iasă de sub jugul otoman.

Explicaţie din text: „Noi, sătui de această robie (…) am hotărât să o aducem [ţara] la starea sa de mai înainte (…) şi cerem ajutorul şi ocrotirea maiestăţii sale imperiale”

5. Matei Basarab a încheiat diferite alianţe cu popoarele vecine, angajându-se şă organizeze o diversiune împotriva Imperiului Otoman – pornită din Ţara Românească.

Explicaţie din text: „În 1639, turcii (…) pot să-ţi întoarcă iarăşi luarea aminte asupra politicii europene şi să reînnoiască silinţele lor pentru a scăpa de Matei Basarab, ale cărui întăriri şi legături cu popoarele vecine deveneau pe fiece zi mai primejdioase”

6. După dispariţia lui Iancu de Hunedoara, Participarea românilor la frontul antiotoman continuă prin Vlad Ţepeş – voievod al Ţării Româneşti (1448; 1456-1462, 1476). Aliat cu Regele Ungariei – Matei Corvin, Vlad organizează campania surpriză din iarna 1461-1462 în sudul Dunării. Surprins de sfidarea lui Ţepeş, Mahomed al II-lea a pregătit un răspuns pe măsură: cu o armată de circa 60 000 de luptători şi cu o trupă navală transportată de 25 de trireme şi 150 de alte vase, sultanul s-a îndreptat spre Dunăre cu scopul de a lua Chilia şi de a-l scoate din tronul Ţării Româneşti pe Vlad Ţepeş. Efectivele domnului valah nu depăşeau 30 000 de oşteni ,astfel că nu a reuşit să oprească trecerea peste fluviu a armatei otomane şi a trebuit să organizeze un atac surpriză în interiorul ţării. ‚‚A trimis sus la munte toate femeile şi copii’’, a pustiit totul în calea invadatorilor silindu-i să sufere de foame şi sete. Sub arşiţa zilelor de vară, soldaţii lui Vlad hărţuiau permanent inamicul. În noaptea de 16 pe 17 iunie 1462 Vlad declanşează celebrul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte, al cărui scop era să suprime pe Mehmed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Fără a-şi atinge obiectivul, domnul a produs însă grele pierderi taberei turceşti. Sub efectul acestei lovituri surpriză, trupele s-au retras precipitat în dezordine. În anii următori ştafeta luptei antiotomane este preluată de Moldova prin Ştefan cel Mare. Între 1470 şi 1472 Ştefan organizează expediţii în Ţara Românească împotriva lui Radu cel Frumos (succesorul lui Vlad Ţepeş) cu gândul de a aşeza pe tronul acestei ţări un domn credincios, loial luptei antiotomană. Sultanul a trimis împotriva lui Ştefan, în toamna lui 1474, o armată puternică de circa 120 000 de oameni, comandaţi de Soliman Paşa.După o scurtă şedere în Ţara Românească, unde Basarab Ţepeluş oferă ca ajutor pe cei 17 000 de oşteni ai săi, Soliman trece în Moldova. Cu toate că avea numai 40 000 de ostaşi, 5 000 de secui, 1 800 de ardeleni şi 2 000 polonezi, Ştefan a obţinut o strălucită victorie în ziua de 10 ianuarie 1475 în apropierea oraşului Vaslui, la confluenţa Racovei cu Râul Bârlad (lângă Podul Înalt). În următoarele 3 zile ostaşii moldoveni au urmărit şi distrus o mare parte din armata invadatoare. Dezastrul a fost consemnat nu numai de cronicarii moldoveni şi poloni ci chiar şi de cei turci. Unul dintre ei spunea că ‚‚niciodată armatele turceşti n-au suferit un dezastru atât de mare’’

7. În cursul secolelor al XVII-lea – al XVIII-lea, istoria Ţărilor Române s-a derulat într-un context extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul Otoman, pe deoparte, şi Imperiul Habsburgic, Polonia şi mai târziu Rusia, pe de altă parte. Domnitorii români renunţă în această perioadă la confruntarea deschisă cu Poarta, acceptându-i pretenţiile şi înclinând tot mai mult să promoveze acţiuni diplomatice orientate către una sau alta din părţile aflate în conflict. În plan intern ordinea feudală românească este alterată de sistemul de cumpărare al domniei ,prezent încă din secolul al XVI-lea; greci, albanezi ş a oameni cu spirit întreprinzător,încep să se aşeze în Ţările Române şi primesc poziţii importante în stat. La începutul secolului al XVII-lea se sting dinastiile domnitoare, cea a Basarabilor – Ţara Românească şi cea a Muşatinilor – în Moldova, fapt ce lasă loc competiţiei între boierime pământeană şi noii veniţi. Pentru început victorioasă iese boierimea pământeană, care reuşeşte să stăvilească accesul străinilor şi să-şi impună pe tron lideri proprii- este situaţia lui Matei Basarab în Ţara Românească şi a lui Vasile Lupu în Moldova. Ctitor a mai multor monumente de arhitectură, printre care şi splendida biserică Trei Ierarhi din Iaşi, Vasile Lupu (1634-1653) a introdus tiparul în Moldova aducându-l de la Kiev şi a întemeiat Academia Vasiliană (şcoala mare domnească de la Trei Ierarhi). Domnia sa a fost o epocă de prosperitate, de bună organizare a instituţiilor şi de strălucire culturală. Bisericile şi mănăstirile ridicate în Moldova, ca şi fastul Curţii Domneşti de la Iaşi stau mărturie în acest sens. Chiar dacă nu mai putem vorbi despre o politică externă de amploare ca în secolele precedente, în plan intern în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea domnia şi-a păstrat toate atribuţiile tradiţionale: ‚‚dreptul de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a face boieri ori de a scoate din boierime, de a pune dări, ba chiar de a face episcopi’’ (sursă – Dimitrie Cantemir- Descrierea Moldovei)În Ţara Românească situaţia a fost aproape identică

Ambele state medievale româneşti şi-au păstrat instituţiile proprii, în ciuda agravării dominaţiei otomane, inclusiv în secolul al XVIII-lea, moment culminant al presiunii otomane – domniile fanariote.

Rezolvare subiectul 2:
1. Germania

2. Primul război Mondial

3. A – Folosirea culorii este limitată la pete vaste

B – Picturile expresioniste [folosesc] simboluri noi, (…) culori discordante şi forme denaturate

4. Mişcarea Podul este caracterizată ca fiind avangarda expresionistă şi se distinge prin reprezentarea „unor imagini voit sintetice şi grosolane”

Explicaţia din text: „Centrele culturale se bazează mai ales pe căutările şi pe experimentul artiştilor locali. În vibranta opoziţie faţă de moştenirea istorică a Dresdei, apare Podul [unde folosirea culorii este limitată la pete vaste de culoare]

5. B – Expresionistul este deplin conştient de lumea vizibilă (…), este conştient că trăieşte în mai multe lumi complexe ce se suprapun” iar expresionismul reflectă preponderenţa „psihologicului (…) asupra firescului descriind lumi intangibile, cu ajutorul unor tehnici şi simboluri noi, prin culori discordante şi forme denaturate”

6. Două caracteristici a democraţiei: Democraţia europeana a cunoscut in secolul al XX-lea o evoluţie sinuoasă. În primul deceniu interbelic număr statelor cu regim democratic a crescut,dar acest tip de regim a intrat in declin pe fondul marii crize economice,astfel încât multe state au cunoscut in anii ’30 forme autoritare sau totalitare de conducere. După cel de-al Doilea Război Mondial,Europa de Est a intrat in sfera de influenta sovietica, impunându-se regimul comunist care s-a menţinut până in ultimul deceniu in secolul al XX-lea. România a revenit la democraţie in urma revoluţiei din 1989.Regimul democratic de la noi din tara se caracterizează prin separarea puterilor in stat, pluripartitism, respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeneşti, reprezentativitatea. Conform principiului separării puterilor in stat exista trei puteri:legislative,executiva si judecătoreasca.

Puterea legislative este deţinută de Parlamentul bicameral ales pe baza votului universal,egal,direct,secret si liber exprimat. El este organul reprezentativ al poporului si unica autoritate legiuitoare. Principalele atribuţii sunt: iniţierea si elaborarea legilor,interpelarea membrilor Guvernului,aprobarea listei guvernamentale si a programului de guvernare. Parlamentul este ales pentru o perioada de 4 ani.

Puterea executive este deţinută de Guvern,care aplica legile, administrează întregul teritoriu al tarii,asigura realizarea politicii interne si externe,adopta hotărâri si ordonanţe. Primul ministru este numit de preşedinte si are obligaţia sa prezinte in fata Parlamentului rapoarte privind activitatea Guvernului. De asemenea toţi miniştrii sunt obligate să răspundă la interpelările parlamentarilor.

Puterea judecătoreasca este deţinuta de Înalta Curte de Justiţie şi tribunalele locale. Justiţia se înfăptuieşte in numele legii. Judecătorii sunt independenţi de celelalte organe ale puterii si inamovibili. Funcţia de judecător este incompatibila cu alte funcţii cu excepţia celei de cadru didactic.

Seful statului este preşedintele, ales prin vot universal,egal,direct si liber exprimat de cetăţenii majori pentru o perioada de patru ani(conform constituţiei din 2003,pe o perioada de 5 ani.). Preşedintele reprezintă statul roman si este garantul independentei naţionale, unitarii si integrităţii teritoriale. El veghează la respectarea constituţiei. Atribuţiile sefului statului sunt următoarele: numeşte primul ministru,poate dizolvă Parlamentul,este comandant al forţelor armate, încheie tratate, numeşte reprezentanţii diplomatici,instituie starea de asediu, numeşte funcţiile publice,promulga legi.

Prin Legea fundamentală sunt declarate drepturile şi libertăţile românilor: dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică, sunt interzise tortura şi pedeapsa cu moartea; sunt garantate libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, secretul corespondenţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură; se garantează gratuitatea învăţământului de stat în condiţiile legii, dreptul la vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, dreptul de a fi ales, libertatea întrunirilor, libertatea de opinie. Sunt declarate inviolabile proprietatea şi siguranţa persoanei.

7. Dadaismul – curent cultural (secolul al XX-lea) apărut în Europa în timpul primului război mondial A fost un protest artistic împotriva absurdului provocat de război, într-o lume guvernată până atunci de raţiune. Printre iniţiatorii săi a fost Tristan Tzara şi pictorul Marcel Iancu, care se aflau în Elveţia între 1915-1922. În artă dadaismul constituie un strigăt anarhic, distructiv şi prin aceasta a pregătit drumul spre suprarealism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen − 6 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.