Varianta 4 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_004.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_004.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_004.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. Secolul al XV-lea
2. mijlocitor al păcii moldo-polone sau intermediar al păcii
3. voievod şi domn
4. Moldova este vasala Poloniei

Sau

Moldova se află în situaţia de vasalitate faţă de Regatul Poloniei

Sau

Moldova prin Alexandru cel Bun este vasala Regelui Poloniei – Vladislav al II-lea

Sau

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei este vasalul regelui Poloniei, Vladislav al II-lea

Explicaţia din text: ‚‚Facem cunoscut (…) că dorim, cu credinţa şi cu dreptatea noastră, să arătăm supunerea noastră marelui rege al Poloniei, Vladislav’’

Altă explicaţie valabilă: ‚‚Făgăduim pe cinstea şi pe onoarea noastră [că respectăm] această supunere a noastră şi nu o vom încălca niciodată’’

5. Anterior anului 1499, între cele două ţări a existat o relaţie conflictuală.

Explicaţie: ‚‚într-o vreme de mult trecută, între noi şi Ioan Albert [regele] Poloniei, au fost oarecare vrăjmăşie şi cunoscuta ceartă şi luptă’’

Este valabilă şi următoarea prezentare: Tratatul din 1499 pune capăt unei perioade de conflicte dintre Polonia şi Moldova.

Explicaţia: ‚‚ au fost oarecare vrăjmăşie şi cunoscuta ceartă şi luptă’’

Este valabilă şi următoarea prezentare: Tratatul din 1499 dintre Ştefan şi Ioan Albert inaugurează între Moldova şi Polonia o perioadă de pace.

Explicaţia: ‚‚astfel că între noi (…) are să fie linişte şi pace veşnică.

Este valabilă şi următoarea prezentare: Prin tratatul de pace de la 1499 dintre Ştefan cel Mare şi Albert, Polonia renunţă la pretenţiile de suzeranitate ale Moldovei, tratatul încheindu-se între egali.

Explicaţia: ‚‚aşa că de aici înainte, atât noi cât şi urmaşii noştri [ai lui Ştefan] vom trăi şi vom stăpâni în vremile viitoare [Moldova] slobozi şi fără grijă, şi fără nici o piedică din partea domniei sale [regele Poloniei].

6. Acţiuni politico militare desfăşurare de români în Evul Mediu:

Ţările Române, între secolele al XIV-lea – al XVI-lea au dus o politică activă în sud – estul Europei cu mijloacele diplomaţiei – când puteau evita lupta dar şi cu rezistenţa armată când inamicul era pe măsură. Obiectivele lor în Evul Mediu au fost să-şi apere independenţa, să-şi păstreze teritoriul şi să promoveze prosperitatea domnului şi locuitorilor acestui spaţiu. Prin implicarea lor în lupta antiotomană Ţările Române s-au implicat în politica de cruciadă târzie iniţiată de creştinătate. La sfârşitul secolului al XIV-lea Mircea a încheiat cu Sigismund de Luxemburg – regele Ungariei – un tratat de alianţă la Braşov (7 martie 1395). Scopul alianţei ca şi scopul cruciadei de la Nicopole din anul următor, era alungarea otomanilor de la Dunăre şi chiar din Europa. Încă din primăvara anului 1396 au sosit la Buda cavaleri francezi şi burgunzi, apoi germani, italieni si englezi. Acestora li s-au alăturat oştile maghiare, un corp ardelean condus de voievodul Ştibor şi oastea Ţării Româneşti sub conducerea lui Mircea. În vara anului 1396 aliaţii au cucerit Vidinul şi Rahova ajungând la Nicopole. Deşi Mircea, care cunoştea tactica de luptă a otomanilor, a cerut să atace cel dintâi, a fost refuzat de ducele Burgundiei. În aceste condiţii atacul a fost pornit de cavaleria occidentală, care s-a îndepărtat de liniile creştine şi a fost înconjurată de oastea otomană. Rezultatul cruciadei a fost un fiasco; el consfinţea prezenţa otomanilor în Bulgaria şi pe linia Dunării. În interiorul ţării prezenţa turcilor a avut un efect paradoxal pentru că i-a întărit poziţia lui Mircea; pericolul otoman i-a readus pe boieri în jurul domnului după o scurtă perioadă de anarhie favorabilă lui Vlad Uzurpatorul preferatul sultanului.

Un alt episod valoros din succesiunea alianţelor antiotomane este cel din 1459 când Papa – Pius al II-lea a încercat să relanseze ideea de cruciadă împotriva turcilor adresându-se regelui Ungariei – Matei Corvin şi altor prinţi din Europa. În acest context a acţionat Vlad Ţepeş, aliat cu Matei Corvin probabil din 1460. Domnul muntean, sprijinindu-se pe promisiunile regelui Ungariei, organizează campania surpriză din iarna 1461-1462 în sudul Dunării. Surprins de sfidarea lui Ţepeş, Mahomed al II-lea a pregătit un răspuns pe măsură: cu o armată de circa 60 000 de luptători şi cu o trupă navală transportată de 25 de trireme şi 150 de alte vase, sultanul s-a îndreptat spre Dunăre cu scopul de a lua Chilia şi de a-l scoate din tronul Ţării Româneşti pe Vlad Ţepeş. Efectivele domnului valah nu depăşeau 30 000 de oşteni ,astfel că nu a reuşit să oprească trecerea peste fluviu a armatei otomane şi a trebuit să organizeze un atac surpriză în interiorul ţării. ‚‚A trimis sus la munte toate femeile şi copii’’, a pustiit totul în calea invadatorilor silindu-i să sufere de foame şi sete. Sub arşiţa zilelor de vară, soldaţii lui Vlad hărţuiau permanent inamicul. În noaptea de 16 pe 17 iunie 1462 Vlad declanşează celebrul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte, al cărui scop era să suprime pe Mehmed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Fără a-şi atinge obiectivul, domnul a produs însă grele pierderi taberei turceşti. Sub efectul acestei lovituri surpriză, trupele s-au retras precipitat în dezordine.

7. Constituirea statelor Medievale în spaţiul românesc – Transilvania, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea – reprezintă un moment esenţial în evoluţia politică a teritoriului de la nord de Dunăre. La baza statului stau ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între secolele IX- XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale – jupanate, cnezate şi voievodate. Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă ruşilor din Halici, dar şi incursiunilor tătaro-mongole.

La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor expediţii împotriva tătarilor (1345-1354), iniţiate de regele maghiar Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se aşeză în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent, şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut între 1364-1365 de către Regatul Ungariei.

Rezolvare subiectul 2:
1. secolul al XIX-lea
2. intransigenţi
3. impresioniştii şi-au prezentat lucrările în expoziţii
4. în natură (impresioniştii preferau pictura în aer liber nu în atelier)
5. sursa A consideră pictura impresionistă un dezastru iar pe artişti alienaţi

Explicaţia din text: „un nou dezastru se abate asupra cartierului [Operei din Paris] (…) 5 sau 6 alienaţi (…) atinşi de nebunia ambiţiei s-au alăturat pentru aşi expune lucrările”

6. sursa B consideră că impresionismul este o noutate în pictură prin folosirea vopselelor pe bază de ulei si prin tehnicile speciale care pun in valoare lumina naturală.

Explicaţia din text: „Noutatea recentă a tuburilor de vopsea pe bază de ulei le permite să lucreze în aer liber (…) punând în practică descoperirile legilor optice referitoare la lumină, la culoare şi la percepţia vizuală (…) impresioniştii îşi schimbă felul de a realiza amestecul culorilor. Acestea nu mai sunt combinate pe paletă ci prin [alăturarea] pe pânză a tuşelor celor mai pure posibil: este vorba în acest caz de un amestec optic”

7. O caracteristică a totalitarismului: Controlul total exercitat de stat asupra societăţii: în societatea comunistă fiecare moment din viaţa unui locuitor era supravegheat de instituţiile statului. În România înregimentarea politică era instituită de la vârste fragede. Astfel copiii din grădiniţe erau cuprinşi într-o organizaţie specifică, numită ‚‚Şoimii Patriei’’ în care erau educaţi în spiritul devotamentului faţă de partid şi conducătorii acestuia. De la vârsta de 7 ani, elevii deveneau fără excepţie membrii a Organizaţiei Pionierilor, care urmărea aceleaşi scopuri de manipulare şi control. Atât şoimii cât şi pionierii purtau o costumaţie obligatorie, care indica ,de asemenea, tendinţa de anihilare a personalităţii şi uniformizarea membrilor societăţii. La 14 ani pionierii treceau la o nouă etapă socială şi politică devenind membrii U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), depuneau un jurământ specific şi se pregăteau pentru a deveni ‚‚oamenii noi’’ ai regimului comunist. După vârsta de 18 ani adulţii puteau deveni membrii ai Partidului Comunist Român sau, în funcţie de locurile de muncă, erau încadraţi în organizaţii sindicale, aflate de asemenea sub controlul PCR.

O caracteristică a democraţiei: Democraţia europeana a cunoscut in secolul al XX-lea o evoluţie sinuoasă. În primul deceniu interbelic număr statelor cu regim democratic a crescut,dar acest tip de regim a intrat in declin pe fondul marii crize economice,astfel încât multe state au cunoscut in anii ’30 forme autoritare sau totalitare de conducere. După cel de-al Doilea Război Mondial,Europa de Est a intrat in sfera de influenta sovietica, impunându-se regimul comunist care s-a menţinut până in ultimul deceniu in secolul al XX-lea. România a revenit la democraţie in urma revoluţiei din 1989.Regimul democratic de la noi din tara se caracterizează prin separarea puterilor în stat, pluripartitism, respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeneşti, reprezentativitatea. Conform principiului separării puterilor in stat exista trei puteri:legislative,executiva si judecătoreasca.

Puterea legislative este deţinută de Parlamentul bicameral ales pe baza votului universal,egal,direct,secret si liber exprimat. El este organul reprezentativ al poporului si unica autoritate legiuitoare. Principalele atribuţii sunt: iniţierea si elaborarea legilor,interpelarea membrilor Guvernului,aprobarea listei guvernamentale si a programului de guvernare. Parlamentul este ales pentru o perioada de 4 ani.

Puterea executive este deţinută de Guvern,care aplica legile, administrează întregul teritoriu al tarii,asigura realizarea politicii interne si externe,adopta hotărâri si ordonanţe. Primul ministru este numit de preşedinte si are obligaţia sa prezinte in fata Parlamentului rapoarte privind activitatea Guvernului. De asemenea toţi miniştrii sunt obligate să răspundă la interpelările parlamentarilor.

Puterea judecătoreasca este deţinuta de Înalta Curte de Justiţie şi tribunalele locale. Justiţia se înfăptuieşte in numele legii. Judecătorii sunt independenţi de celelalte organe ale puterii si inamovibili. Funcţia de judecător este incompatibila cu alte funcţii cu excepţia celei de cadru didactic.

Seful statului este preşedintele, ales prin vot universal,egal,direct si liber exprimat de cetăţenii majori pentru o perioada de patru ani(conform constituţiei din 2003,pe o perioada de 5 ani.). Preşedintele reprezintă statul roman si este garantul independentei naţionale, unitarii si integrităţii teritoriale. El veghează la respectarea constituţiei. Atribuţiile sefului statului sunt următoarele: numeşte primul ministru,poate dizolvă Parlamentul,este comandant al forţelor armate, încheie tratate, numeşte reprezentanţii diplomatici,instituie starea de asediu, numeşte funcţiile publice,promulga legi.

8. Romantismul a apărut în sec al XIX-lea ca o reacţie împotriva atotputerniciei culturii clasice şi a raţiunii. Este caracterizat prin exteriorizarea sentimentelor şi abordează tema naturii, a ruinelor, a singurătăţii. O sursă de inspiraţie fecundă pentru romantici este trecutul care este reflectat în creaţiile romanticilor cu o aură, nejustificată de altfel, de eroism. Se afirma literaturile şi istoriile naţionale. În locul modelului antic preferat de cultura clasică romanticii propun modelul Evului Mediului şi al Renaşterii, reîntoarcerea la gotic şi la stilul trubadurilor. Romantismul a influenţat şi sfera politică. În Franţa romantismul a devenit liberal înainte de 1830 când a fost înlăturată monarhia absolutistă. La 1848 Romantismul a mobilizat revoluţionarii francezi, italieni, germani sau polonezi care s-au angajat total într-un program amplu de modernizare a societăţii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 + three =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.