Varianta 6 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_006.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_006.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_006.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. Suceava
2. ‚‚o mică parte a Moldovei, pe valea râului cu acelaşi nume’’
3. Maramureş
4. Bogdan este adevăratul întemeietor al Moldovei
5. Statul medieval Moldova a fost întemeiat de Bogdan, voievod de Maramureş, care a trecut Carpaţi. Cu toată opoziţia regatului Ungariei Moldova a devenit un stat de sine stătător.

Explicaţia din text: ‚‚Iar în acel timp, Bogdan, (…) adunând în jurul său pe românii din acel district [Maramureş], trecu pe ascuns în Ţara Moldovei, (…) cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui (…) acea ţară a crescut [şi a devenit] un stat

6. Gheorghe Brătianu susţine că Moldova a apărut ca stat pe drumul comercial ce lega Marea Baltică de Marea Neagră (prin Galiţia), că tocmai nevoia de securitate de-a lungul acestui drum comercial a creat statul medieval Moldova.

Explicaţia din text: ‚‚Faptul că noul principat întemeiat de Bogdan s-a putut extinde rapid până la Nistru şi până la Marea cea mare se explică prin aceea că el se află pe marele drum comercial care lega Galiţia de Marea Neagră; în cazul de faţă, drumul a fost acela care a creat statul.

7. Ţările Române, între secolele al XV-lea – al XVI-lea au dus o politică activă în sud – estul Europei cu mijloacele diplomaţiei – când puteau evita lupta – dar şi cu rezistenţa armată când inamicul nu se lăsa înduplecat. Obiectivele lor în Evul Mediu au fost să-şi apere independenţa, să-şi păstreze teritoriul şi să promoveze prosperitatea domnului şi locuitorilor acestui spaţiu. Prin implicarea lor în lupta antiotomană Ţările Române s-au implicat în politica de cruciadă târzie iniţiată de creştinătate. Un alt episod valoros din succesiunea alianţelor antiotomane este cel din 1459 când Papa – Pius al II-lea a încercat să relanseze ideea de cruciadă împotriva turcilor adresându-se regelui Ungariei – Matei Corvin şi altor prinţi din Europa. În acest context a acţionat Vlad Ţepeş, aliat cu Matei Corvin probabil din 1460. Domnul muntean, sprijinindu-se pe promisiunile regelui Ungariei, organizează campania surpriză din iarna 1461-1462 în sudul Dunării. Surprins de sfidarea lui Ţepeş, Mahomed al II-lea a pregătit o campanie militară în Ţara Românească. În noaptea de 16 pe 17 iunie 1462 Vlad declanşează celebrul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte, al cărui scop era să suprime pe Mehmed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Fără a-şi atinge obiectivul, domnul a produs însă grele pierderi taberei turceşti. Sub efectul acestei lovituri surpriză, trupele s-au retras precipitat în dezordine. În anii următori ştafeta luptei antiotomane este preluată de Moldova prin Ştefan cel Mare. Imediat după urcarea pe tron Ştefan recunoaşte suzeranitatea Poloniei asupra ţării sale. La Overchelăuţi 4 aprilie 1459 Ştefan era recunoscut domn de regele polonez în schimbul cedării hotinului iar Petru Aron era izgonit de sub protecţia Poloniei. În 1462, între Moldova şi Polonia se va semna un nou acord prin care hotinul era restituit lui Ştefan, recunoscându-i-se şi drepturile asupra Chiliei. În acest context şi presat de campania lui Mahomed împotriva lui Vlad Ţepeş (vara 1462) Ştefan atacă Chilia şi cetatea Albă vizate de turci dar aflate sub controlul regelui Ungariei – Matei Corvin. După tranşarea situaţiei la baia –1467- , între Moldova şi Ungaria se ajunge la un acord asemănător cu cel încheiat anterior cu Polonia. Alianţele antiotomane ale Moldovei cu Polonia şi Ungaria au dat roade în anii următori, astfel că la 10 ianuarie 1475 în bătălia de la Vaslui – Podul Înalt – alături de cei 40 000 de ostaşi ai lui Ştefan sunt angajaţi 15 000 secui şi 1 800 de ardeleni trimişi de regele Ungariei şi 2000 polonezi trimişi de regele Poloniei..

1. Pe parcursul secolelor al XVII-lea – al XVIII-lea, istoria Ţărilor Române s-a derulat într-un context extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul Otoman, pe deoparte, şi Imperiul Habsburgic, Polonia şi mai târziu Rusia, pe de altă parte. Domnitorii români renunţă în această perioadă la confruntarea deschisă cu Poarta, acceptându-i pretenţiile şi înclinând tot mai mult să promoveze acţiuni diplomatice orientate către una sau alta din părţile aflate în conflict. În plan intern ordinea feudală românească este alterată de sistemul de cumpărare al domniei ,prezent încă din secolul al XVI-lea; greci, albanezi ş a oameni cu spirit întreprinzător,încep să se aşeze în Ţările Române şi primesc poziţii importante în stat. La începutul secolului al XVII-lea se sting dinastiile domnitoare, cea a Basarabilor – Ţara Românească şi cea a Muşatinilor – în Moldova, fapt ce lasă loc competiţiei între boierime pământeană şi noii veniţi. Pentru început victorioasă iese boierimea pământeană, care reuşeşte să stăvilească accesul străinilor şi să-şi impună pe tron lideri proprii – este situaţia lui Matei Basarab în Ţara Românească şi a lui Vasile Lupu în Moldova. Ctitor a mai multor monumente de arhitectură, printre care şi splendida biserică Trei Ierarhi din Iaşi, Vasile Lupu (1634-1653) a introdus tiparul în Moldova aducându-l de la Kiev şi a întemeiat Academia Vasiliană (şcoala mare domnească de la Trei Ierarhi). Domnia sa a fost o epocă de prosperitate, de bună organizare a instituţiilor şi de strălucire culturală. Bisericile şi mănăstirile ridicate în Moldova, ca şi fastul Curţii Domneşti de la Iaşi stau mărturie în acest sens. Chiar dacă nu mai putem vorbi despre o politică externă de amploare ca în secolele precedente, în plan intern în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea domnia şi-a păstrat toate atribuţiile tradiţionale: ‚‚dreptul de a face legi, de a pedepsi pe locuitori, de a face boieri ori de a scoate din boierime, de a pune dări, ba chiar de a face episcopi’’ (sursă – Dimitrie Cantemir- Descrierea Moldovei)În Ţara Românească situaţia a fost aproape identică

Ambele state medievale româneşti şi-au păstrat instituţiile proprii, în ciuda agravării dominaţiei otomane, inclusiv în secolul al XVIII-lea, moment culminant al presiunii otomane – domniile fanariote.

Rezolvare subiectul 2:

1. jumătatea vestică a Europei
2. Denumirea de suprarealism este extrasă dintr-un subtitlu dat, în 1917 de G. Appolinaire unei piese de teatru.
3. Arta suprarealistă se deschide către inconştient şi către vis, dând curs universului oniric.
4. provocarea (A – scandalul era principiul de coeziune; B – zarva provocatoare a ramurii pariziene a dadaismului)
5. B – „Ca şi predecesorii lor dadaiştii, [suprarealiştii au] recurs la provocare”
6. B – „se adaugă grija de a reclădi o cultură bazată pe sinceritatea care există în orice fiinţă omenească”

„de aici ideea de a crea noi forme de arta şi poezie dând curs universului oniric ar fiecăruia, practicând scrierea mecanică, fără nici un control exercitat de raţiune”

7. Romantismul a apărut în sec al XIX-lea ca o reacţie împotriva atotputerniciei culturii clasice şi a raţiunii. Este caracterizat prin exteriorizarea sentimentelor şi abordează tema naturii, a ruinelor, a singurătăţii. O sursă de inspiraţie fecundă pentru romantici este trecutul care este reflectat în creaţiile romanticilor cu o aură, nejustificată de altfel, de eroism. Se afirma literaturile şi istoriile naţionale. În locul modelului antic preferat de cultura clasică romanticii propun modelul Evului Mediului şi al Renaşterii, reîntoarcerea la gotic şi la stilul trubadurilor. Romantismul a influenţat şi sfera politică. În Franţa romantismul a devenit liberal înainte de 1830 când a fost înlăturată monarhia absolutistă. La 1848 Romantismul a mobilizat revoluţionarii francezi, italieni, germani sau polonezi care s-au angajat total într-un program amplu de modernizare a societăţii

Realismul – apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, ca reacţie împotriva romantismului estompat după înfrângerea revoluţiei de la 1848. Artiştii s-au orientat spre o estetică nouă şi au dezvoltat un cult al artei pentru a scăpa de ‚‚nebunia societăţii în care trăiau’’. Urmând modelul oferit de Honoré de Balzac, romancierii s-au orientat spre observarea până în cel mai mic detaliu a oamenilor şi a mediului social în care trăiau. Pictorii realişti au reprezentat viaţa modernă, realitatea socială, natura. În arhitectură au apărut forme noi bazate pe utilizarea fierului şi a marilor suprafeţe din sticlă, utilizate pentru prima dată în 1851 pentru Crystal Palace din Londra, edificiu care a găzduit expoziţia universală.

8. Proletcultismul

Din august 1944 România a fost ocupată de Armata Roşie,iar modelul stalinist impus prin forţă în viaţa economică, socială şi politică va fi implementat cu aceeaşi tărie în cultură ,sub forma proletcultismului -care respingea întreaga moştenire culturală a trecutului şi îşi propunea să creeze o ‚‚cultură pur proletară’’, după modelul sovietic. Acest obiectiv nu se putea realiza fără distrugerea şi rescrierea valorilor tradiţionale. Drept pentru care s-a trecut la o campanie agresivă de promovare a limbii ruse, a literaturii ruse, a cinematografiei şi folclorului rus – creaţie a ‚‚maselor populare’’. S-au înfiinţat în toate marile oraşe cluburi ale prieteniei româno-ruse, festivaluri periodice care să preamărească frăţietatea dintre cele două popoare. Trecutul românilor a fost complet revizuit prin manualul lui Mihail Roller din 1947 – Istoria României – ; ideea naţională şi conceptul de patriotism au fost legate de ‚‚lupta de clasă’’ şi aspiraţia ‚‚maselor populare’’ antrenate într-o revoluţie continuă, spre ţinta numită ‚‚progres’’. Legăturile intelectualilor cu apusul au fost complet întrerupte. Academia Română a fost desfiinţată in iunie 1948 şi înlocuită cu una nouă supusă partidului. Autorii şi titlurile care promovau valorile tradiţionale au fost puşi sub cenzură întocmindu-se un index al publicaţiilor interzise ce cuprindea peste 8000 de titluri. Au fost încurajaţi toţi acei scriitori şi falşi scriitori care erau dispuşi să preamărească noul regim şi să redea principiile de viaţă şi modelele umane avizate de partid: clasa muncitoare şi ţărănimea cooperatoare. Elitele politice şi culturale au fost marginalizate şi supuse represiunii politice, prin mijloacele deţinute de partidul unic. Regimul comunist nu avea nevoie de elite intelectuale, care puteau să combată prin argumente politica oficială.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seventeen − seven =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.