Varianta 81 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_081.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_081.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_081.doc

Rezolvare subiectul 1:
1. „turcii aprobară alegerea [lui Brâncoveanu ca domnitor] făcută de boieri şi trimiseră lui Brâncoveanu însemnele domniei”
2. „îi trimise vorbă, în taină, să fie încredinţat că va lucra pentru eliberarea sa”
3. boieri
4. tătari

B – Cauza: „şase săptămâni rămaseră nemţii în Bucureşti, dar aflând de apropierea unei armate de 50 000 de turci şi tătari”

Efect: „se retrăsese în Munţii Valahiei [în 1960, nemţii au fost învinşi de] turci, iar generalul Heissler fu făcut prizonier””

5. A – Cauza: „venind [Mustafa-paşa] cu turcii la Dunăre”

Efect: „Mihai Vodă se grăbi de-şi strânse oştile (…) ca să lovească pe turci”

6. Acţiuni diplomatice din Evul Mediu: Istoria Ţărilor Române între sec. al XIV-lea şi al XVI-lea se desfăşoară într-un context internaţional complicat. Acesta este marcat de expansiunea Imperiului Otoman şi de tendinţele regatelor creştine – Polonia şi Ungaria de a-şi subordona Ţările Române şi de a-şi extinde controlul la Dunărea de Jos şi în Peninsula Balcanică. Obiectivul fundamental al politicii externe dusă de domnii români îl reprezintă lupta pentru menţinerea independenţei şi a autonomiei politice, apărarea teritoriului ţării şi a hotarelor sale. Pe această linie se înscriu eforturile lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) de a realiza un echilibru profitabil între tendinţele hegemonice ale Ungariei şi Imperiului Otoman. Pentru a contracara pretenţiile lui Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei şi împărat al Germaniei) asupra Ţării Româneşti, Mircea încheie, curând după urcarea pe tron o alianţă cu Vladislav Jagiello regele Poloniei, prin intermediul lui Petru Muşat, domnul Moldovei – cu care de asemenea Mircea are relaţii foarte bune. Devenind vasal al Poloniei (probabil în 1389 sau 1390), Mircea se pune sub protecţia formală a acestui rege,aflat în rivalitate cu Sigismund de Luxemburg, rege în Ungaria, la acea vreme.

După 1390 pericolului otoman se accentuează iar prezenţa la Dunăre a noii puteri îi apropie pe Sigismund -regele Ungariei şi Mircea -domnul Ţării Româneşti care ieşise victorios în faţa lui Baiazid I la Rovine (oct. 1394 sau mai 1395) dar nu deţinea controlul total asupra ţării sale din cauza lui Vlad Uzurpatorul -protejatul sultanului. Tratatul dintre Mircea şi Sigismund se încheie în martie 1395 la Braşov şi cuprindea condiţiile în care cei doi aliaţi îşi ofereau sprijin în lupta antiotomană. Sprijinul acordat de Mircea în confruntările anterioare cu Poarta şi participarea sa la Cruciada de la Nicopole (1396) unde armata de cavaleri din Europa Occidentală suferă un dezastru în faţa armatei otomane, dovedesc trăinicia acestei alianţe.

7. domnul – secolele al XIV-lea şi al XV-lea

Principala instituţie atât pentru Moldova cât şi pentru Ţara Românească a fost domnia, domnul fiind stăpânul ţării dar şi voievod (conducătorul armatei). În calitatea sa de conducător al întregii administraţii a statului, Mircea cel Bătrân îi numea pe marii dregători,emitea acte de proprietate şi acorda privilegii. Titlul de voievod arată că domnul era conducătorul suprem al armatei; el percepea birul, dare în general destinată acoperirii cheltuielilor de apărare sau răscumpărare a păcii prin tributul impus de imperiul otoman, după 1417, când Mircea se recunoaşte vasalul sultanului. Domnul decidea şi în ceea ce priveşte politica externă a ţării; declara război şi încheia pace, încheia tratate cu statele vecine. În plan judecătoresc era singurul care aplica pedeapsa cu moartea, fiind judecătorul suprem al ţării. La nivelele inferioare, justiţia era împărţită de boieri şi sfatul boieresc care îl ajutau pe domn în conducerea ţării. Principal sprijin al Domniei, Biserica dirija întreaga viaţă spirituală.. De-a lungul timpului, Biserica s-a bucurat de atenţia şi protecţia domniei, manifestate prin înălţarea de lăcaşuri, înzestrarea cu moşii, cărţi şi obiecte de cult.

Cele două instituţii s-au sprijinit reciproc în opera de consolidare şi afirmare a statelor româneşti medievale, ca exponente originale ale civilizaţiei Europene.

Mircea cel Bătrân a înzestrat biserica cu numeroase danii iar printre ctitoriile sale religioase cea mai cunoscută se află Cozia – locul său de veci. Ţara Românească era recunoscută de Patriarhia de Constantinopol şi implicit de Imperiul Bizantin ca un factor de stabilitate din zonă, fapt ce i-a permis lui Mircea să intervină între Patriarhia de la Constantinopol şi domnul Moldovei – Alexandru cel Bun pentru recunoaşterea Mitropoliei de la Suceava.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 − 3 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.