Varianta 9 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_009.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_009.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_009.doc

Rezolvare subiectul 2:

1. încurajarea culturii libere

2. „realismul socialist” – estetica oficială a Uniunii Sovietice

3. A – „viaţa culturală a Germaniei în timpul celui de-al Treilea Reich avea să devină pur şi simplu una dintre căile de cenzură şi îndoctrinare(…) toţi cei implicaţi în activităţi culturale trebuiau să răspundă de creaţiile lor”

B – „regimul persecută pe toţi cei care nu se supun regulilor stabilite”

4. Cultura în regimul totalitar nazist manipulează opinia publică, îndoctrinează.

Explicaţia din text:

I. „Cultura (…) trebuia să fie aservită ţelului de modelare a opiniei publice”

II. „viaţa culturală a Germaniei în timpul celui de-al treilea Reich avea să devină pur şi simplu una dintre căile de cenzură şi îndoctrinare”

5. Cultura în regimul totalitar comunist slujeşte cultului personalităţii, manipulează, îndoctrinează.

Explicaţia din text: „să-l reînvie pe Lenin şi revoluţia, să înfăţişeze conducătorii regimului, să glorifice realizările socialiste”

6. Două caracteristici a democraţiei: Democraţia europeana a cunoscut in secolul al XX-lea o evoluţie sinuoasă. În primul deceniu interbelic număr statelor cu regim democratic a crescut,dar acest tip de regim a intrat in declin pe fondul marii crize economice,astfel încât multe state au cunoscut in anii ’30 forme autoritare sau totalitare de conducere. După cel de-al Doilea Război Mondial,Europa de Est a intrat in sfera de influenta sovietica, impunându-se regimul comunist care s-a menţinut până in ultimul deceniu in secolul al XX-lea. România a revenit la democraţie in urma revoluţiei din 1989.Regimul democratic de la noi din tara se caracterizează prin separarea puterilor in stat, pluripartitism, respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeneşti, reprezentativitatea. Conform principiului separării puterilor in stat exista trei puteri:legislative,executiva si judecătoreasca.

Puterea legislative este deţinută de Parlamentul bicameral ales pe baza votului universal,egal,direct,secret si liber exprimat. El este organul reprezentativ al poporului si unica autoritate legiuitoare. Principalele atribuţii sunt: iniţierea si elaborarea legilor,interpelarea membrilor Guvernului,aprobarea listei guvernamentale si a programului de guvernare. Parlamentul este ales pentru o perioada de 4 ani.

Puterea executive este deţinută de Guvern,care aplica legile, administrează întregul teritoriu al tarii,asigura realizarea politicii interne si externe,adopta hotărâri si ordonanţe. Primul ministru este numit de preşedinte si are obligaţia sa prezinte in fata Parlamentului rapoarte privind activitatea Guvernului. De asemenea toţi miniştrii sunt obligate să răspundă la interpelările parlamentarilor.

Puterea judecătoreasca este deţinuta de Înalta Curte de Justiţie şi tribunalele locale. Justiţia se înfăptuieşte in numele legii. Judecătorii sunt independenţi de celelalte organe ale puterii si inamovibili. Funcţia de judecător este incompatibila cu alte funcţii cu excepţia celei de cadru didactic.

Seful statului este preşedintele, ales prin vot universal,egal,direct si liber exprimat de cetăţenii majori pentru o perioada de patru ani(conform constituţiei din 2003,pe o perioada de 5 ani.). Preşedintele reprezintă statul roman si este garantul independentei naţionale, unitarii si integrităţii teritoriale. El veghează la respectarea constituţiei. Atribuţiile sefului statului sunt următoarele: numeşte primul ministru,poate dizolvă Parlamentul,este comandant al forţelor armate, încheie tratate, numeşte reprezentanţii diplomatici,instituie starea de asediu, numeşte funcţiile publice,promulga legi.

Prin Legea fundamentală sunt declarate drepturile şi libertăţile românilor: dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică, sunt interzise tortura şi pedeapsa cu moartea; sunt garantate libertatea individuală, dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, secretul corespondenţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură; se garantează gratuitatea învăţământului de stat în condiţiile legii, dreptul la vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, dreptul de a fi ales, libertatea întrunirilor, libertatea de opinie. Sunt declarate inviolabile proprietatea şi siguranţa persoanei.

7. Cultura a fost asumată în secolul al XIX-lea ca o problemă de stat, fiind adoptate măsuri politice pentru susţinerea ei. Trăsături fundamentale ale epocii au fost: perfecţionarea învăţământului şi reducerea analfabetismului.

Şcolii i-a revenit un rol fundamental în eradicarea stării de înapoiere economică şi socială. Modernizarea ei s-a făcut în mai multe etape. La începutul secolului al XIX-lea, Gheorghe Lazăr- în Ţara Românească şi Gheorghe Asachi- în Moldova făceau primii paşi. Regulamentele organice au introdus apoi în principate învăţământul public. O altă etapă importantă este marcată de Legea Instrucţiunii Publice adoptată în timpul lui Al. I. Cuza (1864). Ea a permis accesul tuturor categoriilor sociale la educaţie, introducând gratuitatea şi obligativitatea învăţământului primar. De numele lui Al. Ioan Cuza este legat şi învăţământul superior prin înfiinţarea Universităţii din Iaşi (1860) şi a celei din Bucureşti (1864). Dezvoltarea învăţământului a mai făcut un pas important în 1893, când a fost adoptat proiectul de lege propus de Tache Ionescu. Prin el se reorganiza învăţământul primar căruia i se dădea un caracter practic. Câţiva ani mai târziu Petru Poni a înfiinţat primele grădiniţe în mediul rural.

Cel mai important rol în modernizarea învăţământului românesc şi l-a asumat la sfârşitul secolului al XIX-lea matematicianul Spiru Haret. Ocupând funcţia de Ministru al Instrucţiunii Publice în mai multe rânduri, „omul şcoalelor” a reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele şi a iniţiat un amplu program de construire a şcolilor în mediul rural, a organizat programe speciale de pregătire a învăţătorilor, punând bazele unui amplu program de culturalizare şi alfabetizare a satelor. Deşi analfabetismul a continuat să fie o problemă pentru România, la sfârşitul secolului al XIX-lea populaţia şcolară era în sensibilă creştere,anunţând efervescenţa culturală românească din perioada interbelică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + 14 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.