Varianta 90 [2008] Istorie (Rezolvat)

Microsoft Word - D_E_F_ist_sI_090.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sII_090.doc

Microsoft Word - D_E_F_ist_sIII_090.doc

Rezolvare subiectul 1:

1. secolul al XVI-lea
2. Ţara Românească
3. A – Mircea; B – Mihai Viteazul
4. A – Cauza: „deoarece prealuminatul principe şi domn, domnul Sigismund (…) ilustrul rege al Ungariei (…) ne-a ajutat mai ales împotriva acelor (…) neîmpăcaţi duşmani ai noştri, turcii”

Efect: „de acea noi (…) făgăduim (…) că noi, când şi de câte ori de acum înainte domnul nostru regele va merge cu oştirea sa împotriva turcilor (…) atunci să fim ţinuţi şi datori a merge cu dânsul”

1. B – (motivaţie militară şi economică) Cauza: „câtă vreme va ţine războiul cu turcii”

Efect: : „Majestatea Sa imperială [Rudolf al II-lea], ne va da şi se va îngriji să ni se numere de către oameni şi vistiernicii [Imperiului Romano-German] (…) plata a 5 000 de ostaşi din bani gata”

5. Ţările Române, între secolele al XV-lea – al XVI-lea au dus o politică activă în sud – estul Europei cu mijloacele diplomaţiei – când puteau evita lupta dar şi cu rezistenţa armată când inamicul era pe măsură. Obiectivele lor în Evul Mediu au fost să-şi apere independenţa, să-şi păstreze teritoriul şi să promoveze prosperitatea domnului şi locuitorilor acestui spaţiu. Prin implicarea lor în lupta antiotomană Ţările Române s-au implicat în politica de cruciadă târzie iniţiată de creştinătate.

Un episod valoros din succesiunea alianţelor antiotomane este cel din 1459 când Papa – Pius al II-lea a încercat să relanseze ideea de cruciadă împotriva turcilor adresându-se regelui Ungariei – Matei Corvin şi altor prinţi din Europa. În acest context a acţionat Vlad Ţepeş, aliat cu Matei Corvin probabil din 1460. Domnul muntean, sprijinindu-se pe promisiunile regelui Ungariei, organizează campania surpriză din iarna 1461-1462 în sudul Dunării. Surprins de sfidarea lui Ţepeş, Mahomed al II-lea a pregătit un răspuns pe măsură: cu o armată de circa 60 000 de luptători şi cu o trupă navală transportată de 25 de trireme şi 150 de alte vase, sultanul s-a îndreptat spre Dunăre cu scopul de a lua Chilia şi de a-l scoate din tronul Ţării Româneşti pe Vlad Ţepeş. Efectivele domnului valah nu depăşeau 30 000 de oşteni ,astfel că nu a reuşit să oprească trecerea peste fluviu a armatei otomane şi a trebuit să organizeze un atac surpriză în interiorul ţării. ‚‚A trimis sus la munte toate femeile şi copii’’, a pustiit totul în calea invadatorilor silindu-i să sufere de foame şi sete. Sub arşiţa zilelor de vară, soldaţii lui Vlad hărţuiau permanent inamicul. În noaptea de 16 pe 17 iunie 1462 Vlad declanşează celebrul atac de noapte asupra taberei otomane de lângă Târgovişte, al cărui scop era să suprime pe Mahomed al II-lea şi să-i înfricoşeze oastea. Fără a-şi atinge obiectivul, domnul a produs însă grele pierderi taberei turceşti. Sub efectul acestei lovituri surpriză, trupele s-au retras precipitat în dezordine.

Un alt tratat antiotoman, în Epoca Medievală, este încheiat între Mihai Viteazul (1593-1601) şi Rudolf al II-lea, împăratul imperiului Romano-German, tratat parafat la mănăstirea Dealu, la 30 mai/ 9 iunie 1598. Prin tratat, Mihai Viteazul se eliberează de obligaţiile asumate la Alba Iulia de către delegaţia munteană din 1595, fiind recunoscut ca domn, iar fiul său, Nicolae, ca moştenitor al tronului. Obligaţiile militare asumate sunt condiţionate de primirea unor stipendii din partea Imperiului Habsburgic, necesare echipării unei armate de 5000 de ostaşi.

Deşi au ajuns să plătească tribut Porţii Ţările Române nu au fost cucerite de otomani, şi au păstrat autonomia chiar şi în secolele următoare când dominaţia otomană s-a înăsprit. De câte ori au găsit oportunitatea domnii români s-au aliat cu marile puteri vecine pentru a contracara expansiunea şi dominaţia otomană.

6. Constituirea statelor Medievale în spaţiul românesc – Transilvania, Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea – reprezintă un moment esenţial în evoluţia politică a teritoriului de la nord de Dunăre. La baza statului stau ţările, obştile săteşti, câmpurile sau codrii. Acestea se reunesc între secolele IX- XIII in cadrul unor formaţiuni prestatale – jupanate, cnezate şi voievodate. Asemenea formaţiuni sunt pomenite la începutul Evului Mediu în Cronica lui Nestor şi Povestea vremurilor de demult la răsărit de Carpaţi, iar despre populaţia din aceste zone aflam ca se opunea în secolul al XIII-lea deopotrivă ruşilor din Halici, dar şi incursiunilor tătaro-mongole.
7. La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat. Iniţiativa vine de la fruntaşii politici ai românilor din Maramureş. Cu prilejul unor expediţii împotriva tătarilor (1345-1354), iniţiate de regele maghiar Ludovic de Anjou la est de Carpaţi, voievodul maramureşean Dragoş se aşeză în teritoriul determinat de râul Moldova. El organizează acolo o marcă de apărare supusă coroanei ungureşti. Urmaşii lui Dragoş menţin raporturile de dependenţă faţă de Ungaria, ceea ce duce în 1359 la izbucnirea unei răscoale locale. Profitând de aceasta, un alt voievod din Maramureş, Bogdan din Cuhea, trece munţii la răsărit şi alungă pe urmaşii lui Dragoş. Astfel se naşte un nou stat românesc independent, şi anume Moldova. Noul său statut politico-juridic este recunoscut între 1364-1365 de către Regatul Ungariei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

19 + 3 =

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.