Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

Conform esteticii romantice şi recomandărilor făcute de Kogălniceanu în articolul- program „Introducţie”, Costache Negruzzi este întemeietorul nuvelisticii istorice româneşti. Nuvela istorică este o specie literară cultivată de scriitorii romantici, care evocă trecutul istoric prin temă, personaje, culoarea epocii.
în acest sens, ,Alexandru Lăpuşneanul” este prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei, în care scriitorul valorifică, în manieră artistică un moment din istoria Moldovei. Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei „Dacia literară”, nuvela aparţine prozei romantice, având ca temă istoria, având un conflict romantic, bazat pe antiteza dintre boieri şi domnitor.

Trăsătură romantică este şi naraţiunea lineară, urmărindu-se a doua domnie a lui Lăpuşneanu de la intrarea în ţară până la sfârşitul lui dramatic. Personajul principal este un personaj romantic, un erou excepţional în situaţii excepţionale, în jurul căruia gravitează evenimentele. Culoarea epocii este redată prin descrieri amănunţite, cu valoare documentară, cum ar fi de exemplu descrierea vestimentaţiei unor personaje, a obiceiurilor de la curtea domnească, a mesei, ospăţului domnesc, al slujbei religioase. Hiperbola este un alt procedeu artistic tipic romantic, care în nuvelă este prezent în ilustrarea unor trăsături a domnitorului, cum ar fi cruzimea în punctul culminant şi deznodământul nuvelei. Pedeapsa domnitorului şi atitudinea lui în faţa morţii este romantică.
Nuvela are ca temă evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Lăpuşneanu, ilustrând lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele distrugătoare pe care le are un domnitor crud, nemilos. Naratorul este omniscient, impersonal, iar naraţiunea este obiectivă, realizată la persoana a IlI-a. Naraţiunea se desfăşoară linear, perspectiva temporală fiind cronologică, iar perspectiva spaţială este una reală, Moldova secolului al XVI-lea. începutul şi finalul se caracterizează prin sobrietate, în început sunt rezumate evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpuşneanu, iar finalul, în mod concis şi obiectiv consemnează sfârşitul domnitorului tiran.
Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea naraţiunii în patru capitole, care fixează momentele subiectului. Capitolele au câte un motto sugestiv, astfel primul este „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”, care este răspunsul dat de Lăpuşneanu soliei boierilor care îl întâmpină la graniţa ţării, şi îi spun să renunţe la tronul Moldovei deoarece poporul nu-1 vrea. Motto-ul celui de-al doilea capitol este „Ai să dai samă, doamnă!”, care este replica văduvei unui boier ucis de domnitor, o ameninţare indirectă la adresa lui Lăpuşneanu. Cel de-al treilea motto „Capul lui Moţoc vrem!” reprezintă cuvintele mulţimii de ţărani veniţi la curte în timpul ospăţului pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de Moţoc, care îi exploata. Motto-ul celui de-al patrulea capitol „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…” este ameninţarea rostită de Lăpuşneanu celor care îl călugăriseră.
Nuvela are o temă istorică, autorul inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche, din „Letopiseţul Ţării Moldovei”, de unde preia imaginea domnitorului, respectiv scene, momente, fapte şi replici, însă se îndepărtează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică asupra istoriei. Această licenţă istorică înseamnă de fapt transfigurarea artistică a faptelor istorice, cu scopul de a grada şi a mări tensiunea narativă, pentru a scoate în evidenţă caracterul puternic al eroului, pentru a-1 face un personaj memorabil, un erou excepţional, iar conflictul pune în evidenţă personalitatea puternică a domnitorului.
Personajul principal al operei este Alexandru Lăpuşneanu, un personaj romantic, fiind un erou excepţional în situaţii excepţionale. în prezentarea lui autorul foloseşte antiteza, astfel devine un personaj complex, contradictoriu, având şi defecte şi calităţi, ceea ce reiese în mod direct şi indirect, mai ales din fapte, vorbe, gesturi şi mimică. Cruzimea este trăsătura dominantă a personajului, trăsătură motivată de faptele sale cumplite, ca de exemplu actele de răzbunare, omorârea cu sânge rece a boierilor, decapitarea celor 47 de boieri, sau pedepsirea lui Moţoc.
Este un caracter contradictoriu, având câteva trăsături pozitive, care însă sunt în slujba celor negative. Are o voinţă şi ambiţie neclintită, este hotărât, trăsături sugerate prin vorbele sale („dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”), faptele sale precum şi prin atitudinea lui când la graniţă îl aşteaptă solia boierilor. în ciuda voinţei tuturor intră în ţară, îşi reocupă tronul, având un singur scop: să se răzbune pe cei care l-au trădat în prima sa domnie. Este inteligent şi isteţ, ştie că boierii nu-1 vor, dar îi păcăleşte pe toţi, inclusiv pe linguşitorul, ipocritul Moţoc. Se preface că îl iartă pe acesta, dar ştie că va veni momentul când va scăpa şi de el. Este un bun cunoscător de oameni, ştie că Moţoc îl urăşte, dar şi că se teme de el. Reuşeşte cu uşurinţă să-i păcălească pe boieri la biserică şi să-i atragă în capcană. O altă calitate a lui este că îşi ţine promisiunea: îi promite lui Moţoc că nu-1 va ucide şi se va ţine de promisiunea făcută sau îi promite Ruxandrei „leacul de frică” pe care-1 va realiza.
însă aceste calităţi sunt folosite pentru a-şi îndeplini planul crud al răzbunării, el având o atitudine negativă, un comportament violent faţă de toţi. Este ameninţător cu boierii la graniţă, spunându-le: „să mă întorc? Mai degrabă îşi întoarce Dunărea cursul îndărăpt” sau cu soţia lui când aceasta îi cere să înceteze răzbunarea sau în final, când este pe patul de moarte şi îşi ameninţă propria familie. Dornic de răzbunare, vrea să devină din nou domnitor, spunându-le solilor la Tecuci: „voi veni ori cu voia, ori iară voia voastră”. Este un om rău, nemilos, crud, tiran, trăsături oglindite prin faptele şi vorbele sale. Are o inteligenţă diabolică, reuşind să-l manipuleze pe Moţoc sau mulţimea. Cu o forţă excepţională domină relaţia cu celelalte personaje, toţi se tem de el, toţi îl ascultă. Cu sânge rece îşi execută planul de răzbunare, ucide mulţi boieri, le incendiază eonacurile, le taie braţele, le scoate ochii, îi spânzură. Este sadic, manifestându-şi plăcerea văzând cum sunt ucişi cei 47 de boieri. Cu mult cinism îi arată doamnei Ruxandra piramida făcută din capetele boierilor ucişi şi văzându-şi soţia leşinată spune: „femeia tot femeie… în loc să se bucure, ea se sperie”. Este viclean şi ipocrit, concepând un plan de răzbunare şi de păcălire a boierilor, chiar şi pe Moţoc reuşeşte să-l păcălească. Ba mai mult, se foloseşte de el şi astfel furia poporului se îndreaptă către boierul Moţoc şi nu spre el. Stârneşte ură şi frică în toţi prin faptele sale crunte. Nu iubeşte nici poporul, spune despre mulţime că sunt proşti dar totuşi îi e frică de ei, ştie că este mare puterea lor „proşti, dar mulţi”. Aceste trăsături antitetice fac din acest personaj un erou romantic complex.
Este remarcabilă şi modalitatea de caracterizare a acestui personaj. Este caracterizat nu doar prin faptele şi vorbele sale, ci şi prin gesturi şi mimică, din care reiese că este ipocrit, impulsiv, plin de ură şi dornic de răzbunare: „silindu-se a zâmbi” când salută boierii la graniţă şi „ochii-i scânteiară ca un fulger”; „râdea, muşchii i se suceau”. în finalul nuvelei este pedepsit pentru faptele sale, este otrăvit de soţia lui la sfatul boierilor Spancioc şi Stroici, nuvela având astfel un final romantic: „învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî”. Replicile personajului sunt memorabile, două dintre ele formând motto-urile primului, respectiv al ultimului capitol. Prin aceste cuvinte eroul se autodefineşte prin voinţa de neînvins respectiv prin cruzime. Inteligenţa personajului este concentrată în replica „Proşti, dar mulţi!”, Lăpuşneanu fiind conştient de puterea generată de furie a poporului.
Monumentalitatea personajului, excepţionalitatea lui romantică, forţa sa de a-şi duce la sfârşit planul de răzbunare, indiferent de mijloace, spectaculosul evenimentelor, puterea de sugestie a replicilor fac din Alexandru Lăpuşneanu, titularul nuvelei un personaj memorabil.