Eliminarea substanţelor nefolositoare pentru organism se realizează prin organe nespecializate (pielea, anexele pielii, glandele sudorifice, aparatul digestiv, plămâni) şi specializate (sistemul excretor).
Sistemul extretor este format din cele 2 rinichi şi căile urinare. Căile urinare sunt intrarenale (calice renale mici şi mari, bazinet) şi extrarenale (uretere, vezică renală, uretră).
Rolul principal al rinichilor este formarea urinei. Urina este un filtrat de plasmă fără proteine. în cursul formării urinei, rinichii reglează volumul plasmei sanguine (prin aceasta tensiunea arterială), concentraţia în sânge a substanţelor de descompunere, concentraţia diferiţilor ioni, pH-ul sângelui.
Formarea urinei
Urina se formează în nefroni, care formează unitatea structurală-funcţională a rinichilor, sunt fomaţi din: corpuscul renal Malpighi (capsula Bowman, glomerul vascular), tubul contort proximal, ansa Henle cu ramurile descendentă şi ascendentă, tubul contort distal. Mai multe tuburi distale se unesc într-un canal colector.
Fazele formării urinei:
• Ultrafiltrarea glomerulară înseamnă procesele prin care toţi compnenţii plasmei sanguine care străbate rinichii, cu excepţia proteinelor, trec din capilarele glomerulei în capsula Bowman şi în tubul urinifer. Pe capilarele glomerulei se găsesc pori care măresc capacitatea de trecere a plasmei, apei şi a substanţelor dizolvate. Moleculele de proteine şi elementele figurate ale sângelui nu trec prin porii capilarelor. Epiteliul interior al capsulei Bowman împreună cu capilarele glomerulei funcţionează ca membrană filtrantă. Lichidul rezultat (ultrafiltratul sau urina primară) are o componenţă identică cu cea a plasmei sanguine, cu excepţia proteinelor. Cantitatea de filtrat primar se numeşte rata filtrării glomerulare, este de 120 ml/minut sau 1801/zi.
• în cursul reabsorbţiei tublare, substanţele utile se reabsorb în capilarele peritubulare Astfel din urina primară se formează urina secundară sau finală (1,51 – 1,81 pe zi). Reabsorbţia în canalele peritubulare se realizează prin diferite mecanisme.
• Activ, cu consum de energie, împotriva gradientului de concentraţie, se reabsorb ionii de Na+, a K+, HC03-, vitaminele Bi2, C, glucoza, unii aminoacizi, acid uric, fosfaţi anorganici.
• Passiv, fără consum de energie, în sensul gradientului de concentraţie se recuperează, ionii de CI-, ureea şi apa.
• Secreţia tubulară se realizează în tuburile contort primare şi secundare, anumite substanşe sunt transportate din sânge în interiorul tubului urinifer. Prin mecanism activ sunt secretate ioni de H+ es K+, acidul uric, penicilina. Prin mecanism pasiv amoniacul, ureea. La sfîrşitul celor tei procese se formează urina
finală, care ăn condiţii normale este de culoare galbenă, având în compoziţie 95 % apă, 5% substanţe dizolvate, din care 2 % săruri minerale, compuşi anorganici: cloruri, sulfaţi, fosfaţi, carbonaţi, şi 3 % substanţe organice: uree, acid uric, creatinină.
La om sănătos, urina finală nu conţine glucoza. Aceasta se întâlneşte numai la persoane cu diabet.
Eliminarea urinei (micţiunea): Urina produsă de nefroni se scurge prin căile intrarenale la bazinet şi de aici prin uretere în vezica urinară. Micţiunea este un act reflex, declanşat iniţial de acumularea a 150-200 ml de urină în vezica urinară. Presiunea în vezică creşte iniţial, apoi se păstrează la acelaşi nivel până la atingerea cantităţii de circa 300-400 ml, când presiunea creşte şi în condiţii favorabile are loc eliminarea urinei. O caractreistică a vezicii urinare este plasticitatea care înseamnă că în urma acumulării urinei volumul vezicii creşte fără ca presiunea din interior să crească semificativ.
Acţiunea simpatică are ca rezultat relaxarea muşchilor vezicii, contracţia sfincterului intern, acţiunea parasimpatică duce la contracţia muşchilor vezicii şi relaxarea sfincterului intern. Muşchiul striat al sfincterului extern este sub controlul cortexului. De aceea, eliminarea urinei are loc numai prin relaxarea sfincterului interior – reflex parasimpatic -, odată cu relaxarea muşchiului striat al sfincterului extern, controlat voluntar.
Dintre bolile aparatului excretor amintim cistita, insuficienţa renală, nefrita.
