Hipofiza (glanda pituitară)
Se găseşte la baza creierului în locul numit şaua turcească din osul sfenoid, format de dura mater. Are forma unui bob de fasole, greutatea de 0,5 g. Este structurată în trei lobi, anterior (adenohipofiza), intermediar, posterior (neurohipofiza).

Este una dintre cele mai importante glande endocrine. Este legată de baza hipotalamusului prin tija pituitară. Conţine sistemul portal şi fibre nervoase. Sistemul portal al tijei pituitare transportă hormoni către adenohipofiză.

Prin fibrele nervoasă se transportă pentru înmagazinare hormonii ADH şi oxitocină din nucleele anterioare ale hipotalamusului în neurohipofiză.

Lobul anterior (adenohipofiza) • Produce două feluri de hormoni: glandulotropi şi non-glandulotropi. Hormonii glandulotropi acţionează asupra funcţionării altor glande. TSH (tirotropina, stimulează glanda tiroidă), ACTH (corticotropina, stimulează galndele corticosuprarenale). LH (hormonul luteinizant, stimulează ovulaţia la femei, secreţia hormonilor sexuali masculini), FSH (hormonul foliculostimulant, stimulează secreţia hormonilor sexuali feminini şi spermatogeneza).
Hormonii non-glandulotropi acţionează direct asupra unor funcţii ale organismului. Aceştia sunt STH (hormonul somatotrop) şi prolactina (hormonul care stimulează secreţia lactată).

Hormonii glandulotropi:
• TSH, tirotropina, controlează creşterea şi dezvoltarea glandei tiroide, stimulează secreţia hormonilor glandei tiroide.
• ACTH, corticotropina, controlează creşterea şi dezvoltarea glandelor corticosuprarenale, stimulează secreţia hormonilor.
• LH, hormonul luteinizant acţionează asupra celulelor interstiţiale ale ovarelor şi testiculelor. Stimulează producerea hormonilor estrogeni din prima parte a ciclului ovarian şi secreţia de testosteronla bărbaţi. Stimulează ovulaţia şi apariţia corpului galben.

FSH, hormon foliculostimulant, stimulează maturarea foliculilor ovarieni şi spermatogeneza.

Hormoni non-glandulotropi:
• STH, hormon somatotrop. Asigură creşterea, dezvoltarea corpului prin stimularea creşterii oaselor lungi şi sintezei proteinelor. Are efect de creştere a glicemiei, mobilizează acizii graşi din depozitele lipidice, stimulează producţia de corpi cetonici, asigurând astfel energia necesară pentru sinteza proteinelor. Tulburările secreţiei hormonale:
• Hipersecreţia în copilărie determină gigantismul (înălţime de peste 2 m), la adulţi provoacă acromegalia, manifestată prin creştere exagerată a mâinilor, nasului, bizelor, urechilor, unor organe interne ca inima, ficatul, rinichii.
• Hiposecreţia provoacă în copilărie nanismul hipofizar, adică înălţime şi dezvoltare fizică generală redusă, însă armonioasă şi cu capacităţi psihie şi intelectuale normale. La adulţi provoacă atrofie hipofizară, manifestată prin atrofierea organelor, căderea părului, dinţilor, unghiilor, atrofierea organelor genitale, în final provocând moartea.
• Prolactina stimulează dezvoltarea glandelor mamare şi secreţia lactată.

Lobul intermediar • Produce hormonul melanotrop (MSH), stimulator al producerii pigmentului melanină în melanocite, care determină culoarea tenului şi părului.

Lobul posterior (neurohipofiza) • Doi hormoni secretaţi de nucleele anterioare ale hipotalamusului, hormonul antidiuretikus (ADH) numit vasopresină şi oxitocina sunt transportaţi prin fasciculul hipotalamo-hipofizeal în lobul posterior al hipofizei, de unde sunt dozaţi în sânge.

• ADH stimulează reabsorbţia apei la nivelul rinichilor, are efect antidiuretic reducând volumul urinei eliminate, mărind volumul sângelui.
• în caz de hipersecreţie: creşte tensiunea arterială (de aceea se numeşte vasopresină), scade volumul urinei secretate, concentraţia ei creşte.
• în caz de hiposecreţie: apare diabetul insipid, manifestat prin poliurie (eliminarea de cantităţi mari de urină ceea ce duce la deficit grav de săruri minerale), având ca simptom polidipsia – consumarea de cantităţi mari de lichide.
• Oxitocina stmulează eliberarea laptelui din glandele mamare, contracţia muşchilor uterului în timpul naşterii.

Glanda tiroidă
Este situată în faţa laringelui într-o lojţ fibroasă. Cei doi lobi laterali sunt legaţi printr-un istm.

Este o structură din ţesut conjunctiv numit stroma în care se găsesc foliculi conţinând epiteliu glandular. Celulele epiteliare produc coloid în care se depozitează hormonii. Coloidul tiroidal conţine tireoglobulină, o proteină a cărei componentă de bază este aminoacidul tirozinâ. Glanda tiroidă produce tiroxina, triiodotironina şi calcitonina.

Acţiunea hormonilor tiroxină, triiodotironina; stimulează metabolismul bazai, asigură creşterea normală, cresc eliminarea de azot prin stimularea descompunerii proteinelor din muşchi şi din plasmă, stimulează descompunerea lipidelor, determină hiperglicemia, provoacă iritabilitate şi nelinişte, controlează dezvoltarea şi funcţionarea normală a organelor genitale.

Tulburările secreţiei de hormoni:
• în cazul hipersecreţiei apare boala Basedow-Graves, caracterizată prin ochi exoftalmici, mărirea glandei, slăbire, nervozitate, tremurul mâinilor, ten umed, nervozitate, hiperfagie (creşterea poftei de mâncare), hipertensiune arterială.
• Hiposecreţia în copilărie determină nanism şi cretenism, însoţite de deformări ale dinţilor, ten uscat şi îngroşat. La adulţi cauzează mixedem (ţesuturi îmbibate cu mucoproteine, apă, electroliţi), căderea părului, anemie, reducerea metabolismului bazai, uscarea şi îngroşarea tenului. Guşa endemică este cauzată de lipsa iodului din alimente şi apă. Calcitonina în organismul tânăr stimulează dezvoltarea oaselor, reduce concentraţia de calciu din sânge. Stimulează absorbţia ionilor de calciu din intestinul subţire, reduce eliminarea acestora prin scaun.

Pancreasul endocrin
Se află în cavitatea abdominală în spatele stomacului. Are în structură insulele Langerhans care conţin trei tipuri de celule: celulele a produc glucagon, celulele alfa insulina, celulele beta somatostatin.

Acţiunea hormonilor pancreatici:
• Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului, stimulează pătrunderea glucozei în ţesutul muscular şi adipos, intensifică metabilismul glucozei la nivel celular, stimulează glicogenogeneza în ficat (formarea de glicogen din glucoză), stimulează transformarea glucozei în trigliceride (lipide). Stimulează sinteza proteinelor. Tulburările secreţiei de insulină:
• Hipersecreţia\ provoacă scăderea concentraţiei de zahăr în sânge
(hipoglicemia), care afectează în primul rând funcţionarea sistemului nervos central care necesită multă glucoză pentru funcţionare, astfel poate provoca pierderea cunoştinţei, comă.
• Hiposecreţia’. cauzează creşterea conţinutului de zahăr în sânge
(hiperglicemie), ceea ce duce la diabetes mellitus (diabet zaharat). Simptomele acestuia: polifagia (poftă de mâncare exagerată), cu toate acestea pierdere în greutate, prezenţa glucozei în urină (glucozurie), eliminarea de cantităţi mari de urină (poliurie), senzaţie de sete de nepotolit (polidipsie), comă diabetică din cauza corpilor cetonici acumulaţi.
• Glucagonul are acţiune hiperglicemică, stimulează glicogenoliza din ficat, inhibă sinteza proteinelor, are efect de lipoliză prin activarea lipazelor din celulele hepatice. Stimulează gluconeogeneza (formarea de glucoză din aminoacizi.
• Somatostatinul reglează (frânează) secreţia de insulină.

Glandele suprarenale
Sunt situate la polul superior al celor doi rinichi. Din punct de vedere al formării, structurii şi funcţionării se compun din două părţi.* zona corticală a (cortico-suprarenala) din exterior, care se dezvoltă din mezoderm, şi zona medulară din enterior, de origine ectodermală.

Corticosuprarenala produce hormoni corticosteriozi din colesterină: mineralocorticoizi, glicocorticoizi, sexosteroizi.
• Mineralocorticoizi – aldosteron – contribuie la metabolismul apei şi al electroliţilor, menţine echilibrul ionilor de Na+ şi K+; are efect imediat, poate salva viaţa.
• Glicocorticoizi – cortizol – hormon cu importanţă vitală pentru metabolismul bazai, determină gluconeogeneza, catabolismul proteinelor, lipemia, creşterea excreţiei de azot. Rol antiinflamator.
• Hormonii sexosteroizi – androgeni, estrogeni, progesteron. Se produc în cantităţi mici, au efect asemănător cu cel al hormonilor produşi de gonade, împreună cu acestea determină apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexuale secundare în perioada pubertăţii.

Medulosuprarenala este un ganglion simpatic imens. Neuronii acestuia produc hormoni: adrenalina şi nor adrenalina. Acesşti hormoni sunt numiţi şi catecolamine. Ambii hormoni au o acţiune asemănătoare cu stimularea sistemului nervos simpatic. Efectul lor periferic este similar, noradrelanina având efect mai pronunţat asupra vaselor sanguine, adrenalina intensifică în primul rând metabolismul energetic.

Mecanismul de acţiune al hormonilor:
• La nivelul sistemului cardiovascular: intensifică excitabilitatea inimii, forţa şi frecvenţa contracţiilor muşchilor inimii, acţiune vasoconstrictoare în ficat.
• La nivelul metabolismului: glicogenoliza în ficat şi în muşchi, hiperglicemie, producere de energie prin mobilizarea lipoacizilor liberi, intensificarea metabolismului.
• La nivelul sistemului nervos central: acţionează asupra stării cortexului. Provoacă anxietate, iritabilitate.

Gonadele
Sunt glande cu funcţie mixtă, sunt reprezentate de ovare şi testicule.

Funcţia endocrină a ovarelor • Producţia de hormoni a ovarelor este asigurată de celulele mature ale Meniului Graaf şi de corpul galben. în prima fază a ciclului ovarian, foliculii produc hormoni estrogeni festron, estradiol, estriol), numiţi şi foliculine. în afară de foliculi, estrogenii sunt secretaţi şi de corpul galben şi de placentă.

Acţiunea estrogenilor: Stimulează apariţia caracterelor sexuale secundare, dezvoltarea glandelor mamare, pigmentarea mamelonului la fete în timpul pubertăţii. Stimulează proliferarea mucoasei, stromei şi vaselor sanguine ale uterului. Reduc glicemia, determină depunerea calciului în oase. în cea de-a doua jumătate a ciclului ovarian după ovulaţie, corpul galben produce progesteronă şi inhibinâ. Progesterona este produsă şi de placentă şi corticosuprarenala. Acest hormon pregăteşte perete uterului pentru fixarea celulei ou fecundate şi menţinerea sarcinii. Inhibinâ reduce secreţia hormonului foliculostimulant FSH şi a hromonului luteinizant LH.

Funcţia endocrină a testiculelor * Hormonul testosteron se produce în testicul de către celulele interstiţiale Leydig, aflate în ţesutul conjunctiv dintre tubii seminiferi. Cantităţi mici de testosteron sunt secretate şi de celulele endocrine ale ovarului.

Sub efectul testosteronului se dezvoltă organele genitale mascline, caracteristicile sexuale primare şi secundare, alături de hormonul somatotrop STH are efect anabolic asupra metabolismului proteic, stimulează creşterea masei musculare, producerea de oseină, depunerea calciului în oase.