Cetateanul turmentat (O scrisoare pierduta)

de Ion Luca Caragiale

Comedia este o specie a genului dramatic în care sunt satirizate întâmplări, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, între care se nasc conflicte puternice şi are scopul de a îndrepta defectele umane prin râs, având rol moralizator. Modalitatea artistică folosită este comicul, acesta fiind o categorie estetică care are la bază contrastul dintre esenţă şi aparenţă.
Comedia „O scrisoare pierdută” este o capodoperă a dramaturgiei româneşti, scrisă şi prezentată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în 1884. Structurată în patru acte, „O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri, care prezintă viaţa de familie şi viaţa publică de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi totodată este o satiră şi o critică la adresa societăţii burgheze aflată în poziţie politică de conducere.

Prin fixarea timpului şi a locului „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre” autorul dă o valoare eternă operei sale pentru că această întâmplare este valabilă oriunde, în toate timpurile.
Această piesă de teatru satirizează defecte umane, conflictul realizându-se prin contrastul dintre esenţă şi aparenţă. Conflictul principal pune în lumină lupta pentru putere a două partide politice, una reprezentată de conducerea locală, alta reprezentată de gruparea independentă. Prin campania electorală prezentată autorul demască conflictele şi interesele politice, totul având la bază interese personale, de familie. Astfel, tema comediei este prezentarea vieţii politice printr-o campanie electorală în care totul se bazează pe şantaj şi interese personale. Autorul satirizează defecte umane prin personaje caricaturale, ridicole, care ajung în situaţii comice. Este demascată viaţa politică, corupţia unei campanii electorale, unde fiecare candidat trişează, înşeală în favoarea sa. Este ironizată şi ridicularizată societatea de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Comedia lui Caragiale este aşadar o critică adresată societăţii burgheze corupte şi imorale.
Cetăţeanul turmentat este un personaj-cheie al operei deoarece apare în cele mai importante momente ale acţiunii. Conflictul ivit în jurul scrisorii de amor este, în mod indirect creat, apoi rezolvat de Cetăţeanul turmentat. Jocul de-a interese politice, dar şi cele familiale sunt mişcate involuntar de acest personaj. El este personajul care creează principala situaţie comică prin găsirea şi pierderea succesivă a scrisorii, el provoacă intriga, lăsându-se mituit cu băutură de Caţavencu şi el rezolvă conflictul, ducând înapoi scrisoarea Zoei. Reprezintă omul simplu, alegătorul neştiutor, nesemnificativ, fără opinie. Deşi are drept de vot, nu ştie cu cine să voteze, aşteptând să fie dirijat de către superiorii politici, ceea ce este ilustrat prin ticul său verbal „Eu cu cine votez?”
Caracterizarea personajului se realizează în mod direct, de către alte personaje şi prin indicaţiile scenice, dar şi în mod indirect, prin fapte, atitudini, gesturi, limbaj şi respectiv prin relaţia cu alte personaje. Trăsăturile sale de caracter sunt puse în evidenţă prin diferitele surse ale comicului, cum ar fi cel de siţuaţii, de caracter, de limbaj şi de nume.
El este un oarecare cetăţean, mereu beat, ameţit, trăsătură prin care se face aluzie la ameţeala vieţii politice, a campaniei electorale, în care candidaţii se schimbă des şi brusc, în funcţie de interesele personale ale conducerii. Viciul lui este băutura, fapt sugerat prin ticul său verbal „nu mă împinge c-ameţesc”. Prin aceasta se poate observa şi subtila intenţie al lui Caragiale, campania electorală este ameţitoare din cauza şantajelor, a jocurilor de interese. Băutura este punctul său vulnerabil de care se foloseşte Caţavencu când îi fură scrisoarea. Acesta îl invită la cârciumă, îi dă de băut, apoi cu uşurinţă fură scrisoarea, care astfel devine instrument de şantaj. Comică este situaţia când Cetăţeanul turmentat povesteşte lui Tipătescu şi Zoei cum i-a furat Caţavencu scrisoarea „din vorbă-n vorbă, ne-am abătut pe la o ţuică… una – două – trei, pe urmă dăi cu bere, dăi cu vin…”.
Nu este atât de cinstit precum pare pentru că, găsind scrisoarea, întâi o citeşte, iar când şi a doua oară intră în posesia acesteia, o duce „andrisantului” nu pentru că este onest, ci dintr-un vechi tic profesional, el cândva fiind poştaş. Personajul joacă naivul în unele cazuri, fiind ironic cu Caţavencu, spunând acestuia că-1 cunoaşte bine de la alegerile trecute.
Este singurul personaj care nu are ambiţii, ba mai mult, aşteaptă să fie dirijat pentru că el nu are nici o opinie „apoi dacă-i pe poftă, eu nu poftesc pe nimeni”. Apare în momente nepotrivite, îi enervează pe toţi prin apariţia lui, prin întrebarea lui. Zoe este intrigată de el, dar devine amabilă, linguşitoare când, în faţa lui Caţavencu reprimeşte scrisoarea.
Ca majoritatea personajelor din comedie, este şi el ridicol nu doar prin situaţiile comice şi caracterul său, ci şi prin limbajul său. Are defecte de vorbire, ticuri verbale, dar este simpatic prin apariţiile sale şi prin replicile sale comice. Acest personaj reprezintă alegătorul anonim, dispreţuit de politicieni, neştiutor, lipsit de opinie, dar de care fiecare se foloseşte pentru interesele sale personale. Reprezentând masa alegătorilor anonimi, el nu are un nume individualizant, fiind un oarecere cetăţean, iar cuvântul „turmentat” sugerează beţia lui şi ameţeala vieţii politice. „Dilema lui” se rezolvă când în final află că toţi trebuie să-l voteze pe Dandanache.
Comediile lui Caragiale sunt unice în literatura română prin arta desăvârşită a dialogului şi a construcţiei scenice, prin măiestria autorului de a crea caractere şi tipologii, prin profunda observare a realităţilor sociale şi politice din epocă.