Neculai Isac (Hanul Ancutei)

de Mihail Sadoveanu

   Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Acesta este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX.

Mihail Sadoveanu este caracterizat de George Călinescu drept un realist cu o viziune romantică şi un romantic care oferă detalii ca un realist:”El are realismul unui Balzac şi melancolia unui romantic”.

Povestirea este specia genului epic în proză, de dimensiuni reduse, care se încadrează ca dimensiune între schiţă şi nuvelă.

Cele nouă povestiri sunt narate la persoana I şi au naratori subiectivi si non-omniscienţi. Temele abordate sunt diverse, de la iubire la problemele sociale. “Fântâna dintre plopi” este a patra povestire din volum, fiind narata de Neculai Isac şi având ca temă iubirea tragică.

Construcţia personajelor este una specifică prozei lui Sadoveanu, întrucât protagoniştii sunt prezentaţi fie în evoluţie, fie sunt fiinţe pasionale capabile de sacrificiu. Deşi statutul social al protagonistului este cert, el fiind negustor de mazili, totuşi statutul sau psihologic nu este bine conturat deoarece lipseste conflictul interior. Personajul este privit în evoluţie deoarece sacrificiul Margăi îl ajută să se maturizeze şi să înţeleagă faptul că iubirea nu trebuie privită superficial.

Neculai Isac este caracterizat direct prin intermediul naratorului “era un om ajuns la carunţeală…” şi “arata încă frumuseţe şi bărbăţie”. Din primul citat putem realiza că protagonistul avea destul trecut în urma sa, iar din al doilea putem înţelege şi dragostea Margăi tocmai pentru Isac.

Protagonistul nostru este caracterizat şi indirect mai ales pe baza faptelor şi vorbelor personajelor. Astfel, portretul moral al lui Isac întruneşte trăsături precum curajul (în scena confruntării cu ţiganii), loialitate (işi ţine promisiunea făcută Margăi) şi naivitate (cade în capcana întinsă de ţigani).

Relaţia dintre Neculai şi Marga este surprinzătoare deoarece maturizarea fiecărui personaj contrazice încadrarea într-un statut social. Aşadar, deşi Marga este o ţigancă săracă, se dovedeşte mult mai matură şi capabilă de sacrificii în comparaţie cu protagonistul, care tratează iubirea cu superficialitate. O scenă pentru conturarea acestei relaţii este cea din final, în care Marga îi face crunta dezvăluire că l-a trădat.

Datorită structurii de povestire în ramă, incipitul şi finalul naraţiunii “Fântâna dintre plopi” sunt duble. Astfel, povestirea începe cu un fragment din rama în care se descrie sosirea la un han a unui boier, pe care unul dintre călători îl cunoaşte ca fiind Neculai Isac, prietenul lui din tinereţe.

Finalul are aceeaşi structură. Mai întâi este prezentat sfârşitul povestirii lui Isac în care se descoperă moartea Margăi, iar apoi se revine în prezent la regretul personajului faţă de iubirea pierdută.

Deşi indicii spaţiali sunt foarte bine precizaţi, acţiunea se petrece la Hanul Ancuţei, în împrejurimile acestuia şi la Paşcani. Totuşi nu se pot identifica în text indici temporali precişi.

Acţiunea întregului volum este plasată într-o “toamnă aurie, demult”, Sadoveanu optând pentru „illo tempore”.

Limbajul textului este unul colocvial, presărat cu regionalisme, iar stilul este calofil.

În concluzie, datorită elementelor prezentate ulterior, putem observa că în opera „Hanul Ancuţei”, în povestirea “Fântâna dintre plopi” a lui Mihail Sadoveanu se urmăreşte maturizarea şi conturarea personajului principal Neculai Isac.