Alchimie de Marin Sorescu
Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi
Baltagul de Mihail Sadoveanu
Ciocnirea de Mircea Cărtărescu
De demult… de Octavian Goga
Din ceas, dedus… de Ion Barbu
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu
Enigma Otiliei de George Călinescu
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
Floare albastră de Mihai Eminescu
Fântâna dintre plopi (Hanul Ancuței) de Mihail Sadoveanu
Flori de mucigai de Tudor Arghezi
În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu
Ion de Liviu Rebreanu
Iona de Marin Sorescu
Joc Secund de Ion Barbu
Lacustră de George Bacovia
La țigănci de Mircea Eliade
Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu
Luceafărul de Mihai Eminescu
Maitreyi de Mircea Eliade
Malul Siretului de Vasile Alecsandri
Moara cu noroc de Ioan Slavici
Moartea lui Fulger de George Coșbuc
Moromeții de Marin Preda
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu
O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale
Plumb de George Bacovia
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă
Revedere de Mihai Eminescu
Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu
Sara pe deal de Mihai Eminescu
Testament de Tudor Arghezi
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
arta poetica romantica
Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu [Comentariu]
Odă (în metru antic)
de Mihai Eminescu
Romantismul este o mişcare literară şi artistică apărută în Anglia, care s-a extins repede în întreaga Europă, marcând sf. sec. al XVIII-lea şi înc. sec. al XIX-lea, cuprinzând atât literatura cât şi artele plastice respectiv muzica şi estetica. Teoreticianul acestui curent literar este considerat Victor Hugo, care a identificat direcţiile curentului în „Prefaţa” dramei „Cromwell”.
Romantismul a apărut ca o mişcare împotriva clasicismului riguros, de aceea neagă formele riguroase, stricte şi cultivă sensibilitatea, fantezia, imaginaţia, sinceritatea emoţională în defavoarea raţiunii şi a lucidităţii clasice. Scriitorii romantici evadează din lumea reală în trecut, în lumea meditaţiei sau a visului, într-un cadru romantic nocturn, motivele preferate fiind noaptea şi luna. Evadarea romantică este o formă de refuz al realităţii de care romanticii erau dezamăgiţi. Se introduc noi categorii estetice, ca urâtul, grotescul şi fantasticul. în creaţii domină libertatea totală, astfel se lărgesc sursele de inspiraţie şi temele operelor: se acordă atenţie tradiţiilor populare, istoriei, descrierii de natură, dar la acestea se adaugă meditaţiile filozofice despre condiţia umană, despre timp sau cosmos şi prezentarea sentimentelor omeneşti, mai ales a iubirii. Se creează figura omului de geniu singuratic, neînţeles şi nefericit. Preferând meditaţia, romanticii manifestă interes pentru definirea timpului şi a spaţiului, care sunt, conform gândirii lor, subiective şi infinite, idee preluată de la filozofii vremii.
Continue reading