Războiul Rece, care a durat între anii 1947-1991, a fost a confruntare ideologică, economică, social – politică între două sisteme, cel capitalist occidental şi est comunist, SUA şi URSI, iar pe plan politico-militar între NATO şi Pactul de la Varşovia, manifestat printr-o economie centralizată şi dirijistă, creând două instituţii reprezentative fiecărei sistem, CAER şi CEE, Pe plan politico – militar era vorba de confruntările democraţiilor liberale şi a sistemului totalitar comunist, şi a celor două blocuri militare.

România între anii 1948-1953 s-a caracterizat prin supunerea politicii faţă de Moscova, în februarie 1948 s-a şi semnat un tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu URSS, pe 20 de ani.S-a instaurat regimul comunist, Republica Populară Română, cunoscând două etape. Cea a subordonării totale faţă de URSS, exemplu fiind sprijinul militar sovietic din Ungaria, cu ocazia revoltei anticomuniste din 1956, Cu moartea lui Stalin apar primele tensiuni şi contradicţii în relaţiile româno – ruse, urmând etapa de detaşare faţă de politica Moscovei. Această politică a fost începută de Gh. Gheorghiu Dej prin respingerea planului Valec. Linia detaşării faţa de Moscova fiind continuată şi accentuată de N, Ceauşescu. Sub guvernarea lui s- a refuzat ruperea relaţiilor diplomatice cu Israel, s-a recunoscut RFG şi s-a refuzat implicarea în Primăvara de la Praga, din Cehoslovacia. în urma acestor acţiuni a crescut prestigiul lui Ceauşescu însă România a ajuns să se izoleze aproape complet în perioada următoare care a condus la Revoluţia din 1989 şi la prăbuşirea regimului comunist din România şi a multor ţări.
Continue reading →