Ciocnirea

de Mircea Cărtărescu

Postmodernismul este o mişcare culturală ce se manifestă în a doua jumătate a sec. al XX-lea, iar în literatura română ia amploare în anii ’8o. Postmodernismul se defineşte prin raportare la modernism. în timp ce modernismul rupe cu tradiţia, postmodernismul recuperează experienţele anterioare şi o reînnoieşte prin ludic, ironic sau parodic.

Postmoderniştii modifică fundamental chiar conceptul de „literatură”, care se extinde acum dincolo de spaţiul pur beletristic, introducând şi genurile nonficţionale ca jurnalul, corespondenţa, literatura de popularizare. Ei desolemnizează discusul literar, valorificând prozaismul, refuză stilul înalt, ermetic şi impersonal, valorifică în mod creativ stilurile poetice consacrate, prin ironie, parafrază şi parodie. Literatura postmodernă se caracterizează prin jocul cu formele, convenţiile, temele şi motivele deja existente, e o artă combinatorie, a citării şi punerii în dialog a unor forme eterogene ca stil şi timp. Scriitorul postmodern este conştient că totul a fost deja scris, că nu-i rămâne decât jocul cu fragmentele culturale clasice pe care le reinventează. Astfel, se anulează graniţele culturale, limitele genurilor şi a speciilor literare. Operele postmoderniste cuprind diversitatea realităţii contemporane, autorii practicând o poetică a concretului şi a banalului. înnoirea structurală, dar şi stilistică este adusă de cultivarea intertextualităţii, a metatextualităţii şi a transtextualităţii.
Continue reading →