în 1962 s-a încheiat procesul de cooperativizare ceea ce a fost dovada victoriei societăţii socialist© în agricultură şi implicit în economie.. în anul 1965, Nicoiae Ceauşescu a preluat puterea şi a intrat în vigoare Constituţia, S-a adoptat numele de Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare fiind PCR-ul. Susţinea principiul suveranităţii poporului, exercitat prin Marea Adunare Naţională, unicul organ legiuitor, Consiliul de stat a fost ca organ al puterii de stat iar în 1974 i s-a adăugat şi funcţia de preşedinte al statului.
constitutiile comuniste din romania
Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1952
Constituţia din 1952
în 1948 a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie iar în 1949 s-a declanşat procesul de cooperativizare a agriculturii şi aplicarea modelului stalinist în transformarea societăţii. Statul era considerat unul democrat popular bazat pe dictatura proletariatului în alianţă cu ţărănimea, fiind unul unitar, independent şi suveran, Această Constituţie a fost cea care a reliefat procesul de stalinizare şi sovietizare a ţării, A fost votată de către Marea Adunare Naţională, cunoscut şi sub numele de Constituţia construirii socialismului, Consacra rolul dominant al sectorului socialist şi statua Partidul Comunist drept forţa politică conducătoare în societatea românească,
Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1948
Constituţiile comuniste
Toate trei din aceste constituţii au avut la bază constituţia sovietică din 1936, rupând legăturile cu Constituţiile anterioare. Principiile suveranităţii naţionale, şi al reprezentativităţii sunt înlocuite cu principiul puterii poporului, pluripartidismul cu partidul unic, principiul separării puterilor în stat fiind eliminat.
Constituția din 1948
Ocupaţia sovietică şi preluarea puterii de către comunişti, necesita o nouă Constituţie, acesta fiind alcătuit conform modelului sovietic. Aceasta menţinea formal principii precum suveranitatea poporului sau separarea puterilor în stat, la fel era şi cu drepturile şi libertăţile omeneşti. Dreptul de vot era egal la femei şi la bărbaţi, trecuţi de 18 ani. Restricţii erau în cazul persoanelor interzise, lipsite de prepturi civile şi politice, „nedemne”. Principiile fundamentale au fost „suveranitatea populară”, unitatea puterii de stat, reprezentarea poporului român printr-un organ ales, centralismul democratic, respectiv „egalitatea populară, garantarea materială a drepturilor cetăţeneşti”.
Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1923
Constituţia din 1923 a fost promulgată la 28 martie 1923, de către regele Ferdinand I, fiind publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu, ca urmare a schimbărilor în mentalitatea colectivă, noul context european, mutaţiile economico-sociale şi exigenţele respectării tratatelor de pace după Primul Război Mondial. A păstrat 76 din cele 88 de articole din Constituţia din 1866, Unirea din 1918 şi înfăptuirea unor noi reforme ca votul universal şi Reforma Agrară, au fost şi ele factori care au influenţat adoptarea acesteia, deşi, iniţial, a fost contestată de Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc. în această constituţie „Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil”, care oferă un statut aparte bisericii greco-catolice, aceasta fiind privilegiată, biserica ortodoxă fiind subordonată statului. Aici apare şi Consiliul Legislativ care trebuie să avizeze legile. Principiile sunt aceleaşi ca a Constituţiei din 1866, ca diferenţă însă putem menţiona faptul că proprietatea era doar garantată de stat. S-au introdus două concepte noi, a utilităţii sociale şi a utilităţii publice. S-a acceptat votul universal, însă doar în cazul bărbaţilor de peste 21 ani şi s-au afirmat drepturile minorităţilor prin ideea de egalitate. S-a adoptat libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniile prin viu grai, prin scris şi prin presă. Consacră principiul potrivit căreia „toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaţie”. Puterea legislativă s-e exercita de către rege şi Reprezentanţa naţională (Senat + Adunarea Deputaţilor); puterea executivă a fost încredinţată regelui, persoana lui fiind inviolabilă, responsabilitatea actelor având-o miniştrii; iar puterea judecătorească se exercita de organele ei, hotărârile lor fiind pronunţate prin legi şi executate în numele regelui.
