Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc
Secolul XX între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice
Constituțiile din România – Evoluția
Constituțiile din România – Constituția din 1866
Constituțiile din România – Constituția din 1923
Constituțiile din România – Constituția din 1938
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1948
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1952
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1965
Constituțiile din România – Constituția din 1991
Statul român modern – de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XX)
România postbelică. Stalinism. Național-Comunism și disidența anticomunistă
Spațiul românesc între diplomație și confict în Evul Mediu
România și concertul european – de la criza orientală la marile alianțe ale secolului al XX-lea
România în perioada Războiului Rece
evul mediu
Sinteze teoretice: Spatiul romanesc intre diplomatie si conflict in Evul Mediu
Ţările Române au evoluat, încă de la constituirea lor, intr-un context marcat de conflictul de interese dintre Marile Puteri, statele vecine: Ungaria, Imperiul Habsburgic, Otoman, Rusia, etc, Obiectivele politice externe au fost apărarea independenţei şi a autonomiei, a integrităţii sociale. Mijloacele au fost diplomatice, prin sistemul alianţelor şi militare.
Secolele XIV-XVI au fost marcate de conflictele cu Imperiul Otoman, deoarece acesta şi-a început expansiunea pe Peninsula Balcanică în cel de-al XIV secol, astfel ajungând până la linia Dunării. în timpul lui Soliman Magnificul Imperiul Otoman a reuşit să cucerească Belgradul şi Budapesta, iar în 1541 s-a format Paşalâcul de la Buda. Deşi Transilvania a reuşit să-şi păstreze autonomia, sub suzeranitate otomană, şi cele trei Ţări Româneşti ajung să fie sub suzeranitatea acestuia până la jumătatea secolului al XVI-lea. în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Ţările Româneşti au reuşit să constituiească un sistem politic european, însă după o vreme a crescut inlfuenţa Porţii şi astfel şi dependenţa economică. în această perioadă s-a format şi Liga Sfântă, din care au făcut parte şi Ţările Româneşti, împreună cu Habsburgii, statul papal, Spania, Toscana şi Ferrara. Putem zice că Ţările Române au încercat să conducă o politică de echilibru, alternând conflictele militare şi cu puterile creştine şi cu Imperiul Otoman. Obiectivul pe toată perioada a fost menţinerea fiinţei statale.
Continue reading