Secolul al XVIII-lea
Afirmarea chestiunii orientale în secolului al XVIIWea s-a conturat când moştenirea Imperiului Otoman s-a aflat în criză, iar Imperiul Habsburgic şi Rusia au disputat asupra ei, Susţinerea imperiului a fost menţinută de Anglia şi Franţa, care îşi aveau interesele proprii. în ceea ce priveşte România, Ţările Române au devenit teatru de război, au avut loc şase războaie ruso-austro-turce. Ţările au suferit mari pierderi teritoriale, în urma păcii de la Passarowitz, Banat şi Oltenia a ajuns sub stăpânire habsburgică, în 1812 Basarabia sub stăpânire rusă. Regimul domnianţiei otomane a fost la început regimul fanariot în Ţările Române, agravând dominanţa otomană, şi, în ciuda acestei realităţi, Ţările Române au fost considerate ca având un statut internaţional distinct cu Imperiul Otoman.
Secolul al XIX-lea
În perioada aceasta s-a conturat statutul juridic internaţional al Ţărilor Române. Chestiunea Orientală s-a menţinut în această perioadă, a crescut influenţa Rusiei în zonă şi astfel a fost înlăturat regimul fanariot în 1822 şi în 1826 s-a instaurat protectoratul rusesc, Protectoratul rus a durat 27 de ani, s-a caracterizat prin ocupaţia militară ţaristă până-n 1834 Şi reorganizarea celor două principate. S-au elaborat Regulamentele Organice. Rusia a înfrâns Revoluţia din 1848 a Ţârilor Româneşti, autonomia a ajuns să se restrângă. O nouă fază a chestiunii orientale a fost Congresul de Pace de la Paris, 1856, care a pus capăt războiului din Crimeea şi a pus capăt protectoratului rus. După acesta a fost abordată problema unirii, fiind văzută de Marile Puteri ca soluţie pentru realizarea unui stat tampon sub garanţie colectivă, pentru stăvilirea expansiunii Rusiei. După unirea celor două principate, prin dubla alegere al lui Al. I. Cuza, pe fondul chestiunii orientale, s-a declanşat lupta românilor pentru cucerirea independenţei.
Continue reading