Vitoria Lipan – caracterizare

Vitoria Lipan (Baltagul)

de Mihail Sadoveanu

Romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu este o scriere memorabilă nu numai prin conţinut şi semnificaţii, ci şi prin personajele lui. Astfel, pe lângă personaje principale: Vitoria Lipan, Nechifor Lipan şi Gheorghiţă, un rol aparte în roman îl au şi personajele secundare sau episodice: părintele Daniel, baba Maranda, negustorul David etc. Majoritatea acestor personaje sunt caractere puternice, de o mare complexitate, specifice acelei lumi patriarhale pe care ele o reprezintă.
Vitoria Lipan este personaj principal al romanului fiind prezentă în toate momentele acţiunii şi polarizând în jurul ei, toate celelalte personaje. Romanul poate fi socotit cartea acestei eroine devenite tip reprezentativ de erou popular. Ea întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară, în care se înscriu cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor străvechi, de aceea „ea nu e o individualitate ci un exponent al speţei”. (G. Călinescu)

Continue reading

Felix Sima – caracterizare

Felix Sima (Enigma Otiliei)

de George Calinescu

George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei în literatura română a unui roman de atmosferă modernă, respingând proustianismul promovat de Camil Petrescu, teoria sincronizării literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, formulate de Eugen Lovinescu. El considera că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Optează astfel pentru romanul realist, obiectiv, balzacian, dar în care sunt prezente tehnici moderne, susţinând ideea că „tipul firesc de roman românesc este deocamdată cel obiectiv”.
Al doilea roman al lui George Călinescu, „Enigma Otiliei” este „un roman de critic, în care realismul, balzacianismul şi obiectivitatea au devenit program estetic” (Nicolae Manolescu). Dar scriitorul îşi depăşeşte programul estetic, realizând un roman cu evidente implicaţii moderne, „un balzacianism fără Balzac” balzacianism polemic şi critic.

Continue reading

Costache Giurgiuveanu – caracterizare

Costache Giurgiuveanu (Enigma Otiliei)

de George Calinescu

George Călinescu susţinea necesitatea apariţiei în literatura română a unui roman de atmosferă modernă, respingând proustianismul promovat de Camil Petrescu, teoria sincronizării literaturii cu filozofia şi psihologia epocii, formulate de Eugen Lovinescu. El considera că literatura trebuie să fie în legătură directă cu „sufletul uman”. Optează astfel pentru romanul realist, obiectiv, balzacian, dar în care sunt prezente tehnici moderne, susţinând ideea că „tipul firesc de roman românesc este deocamdată cel obiectiv”.
Al doilea roman al lui George Călinescu, „Enigma Otiliei” este „un roman de critic, în care realismul, balzacianismul şi obiectivitatea au devenit program estetic” (Nicolae Manolescu). Dar scriitorul îşi depăşeşte programul estetic, realizând un roman cu evidente implicaţii moderne, „un balzacianism fără Balzac” balzacianism polemic şi critic.

Continue reading

Cetateanul turmentat – caracterizare

Cetateanul turmentat (O scrisoare pierduta)

de Ion Luca Caragiale

Comedia este o specie a genului dramatic în care sunt satirizate întâmplări, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, între care se nasc conflicte puternice şi are scopul de a îndrepta defectele umane prin râs, având rol moralizator. Modalitatea artistică folosită este comicul, acesta fiind o categorie estetică care are la bază contrastul dintre esenţă şi aparenţă.
Comedia „O scrisoare pierdută” este o capodoperă a dramaturgiei româneşti, scrisă şi prezentată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în 1884. Structurată în patru acte, „O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri, care prezintă viaţa de familie şi viaţa publică de la sfârşitul secolului al XlX-lea şi totodată este o satiră şi o critică la adresa societăţii burgheze aflată în poziţie politică de conducere.

Continue reading

Alexandru Lapusneanul – caracterizare

Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

Conform esteticii romantice şi recomandărilor făcute de Kogălniceanu în articolul- program „Introducţie”, Costache Negruzzi este întemeietorul nuvelisticii istorice româneşti. Nuvela istorică este o specie literară cultivată de scriitorii romantici, care evocă trecutul istoric prin temă, personaje, culoarea epocii.
în acest sens, ,Alexandru Lăpuşneanul” este prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei, în care scriitorul valorifică, în manieră artistică un moment din istoria Moldovei. Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei „Dacia literară”, nuvela aparţine prozei romantice, având ca temă istoria, având un conflict romantic, bazat pe antiteza dintre boieri şi domnitor. Continue reading