La țigănci

de Mircea Eliade

Nuvela „La ţigănci” de Mircea Eliade face parte din literatura contemporană fiind o nuvelă fantastică, scrisă după al Doilea Război Mondial (în 1959), în perioada când Eliade ilustrează ideea că opoziţia dintre real şi ireal, dintre sacru şi profan se estompează, între acestea nemaiexistând hotare bine determinate. Nuvela marchează o nouă etapă în creaţia literară a autorului, fiind considerată o capodoperă a fantasticului românesc.

Literatura fantastică este un tip modern de literatură narativă care se defineşte prin mister, suspans, incertitudine. Proza fantastică se caracterizează prin apariţia unui element miraculos, inexplicabil, care perturbă ordinea firească a realităţii. Această intervenţie a elementului misterios stârneşte spaima personajelor, neliniştea lor. Ele se străduiesc să înţeleagă ce se întâmplă de fapt, dar, de regulă, nicio explicaţie nu se dovedeşte până la urmă pe deplin satisfăcătoare.

Tema nuvelei „La ţigănci” o reprezintă alegoria trecerii spre moarte, văzută ca modalitate de iniţiere în sacru.
Continue reading →