Proiecte politice şi încercări de modernizare a statelor româneşti, în perioada sec. al XVIII-lea şi începutul sec. XIX

Proiectele politice au anticipat făurirea statului român, primele proiecte sunt plasate în secolul al XVIII-lea, fiind conturate în raport cu realităţile autohtone şi dinamica raportului de forţe în politica europeană, marcat prin instaurarea domniilor fanariote după 1711, care a provocat un impact considerabil asupra societăţii româneşti – o intrare mai profundă a Principatelor în lumea Orientului, Conştiinţa naţională a apărut după anii 1750 şi au făcut posibilă ideea de regenerare şi redeşteptare naţională a românilor, de renaştere culturală, Momentele de vârf le constituie anii 1768-1774 când s-a internaţionalizat problema orientală şi anii 1821-1831 când s-a simţit o modificare în raportul forţelor. Prevederile vizau reorganizarea administraţiei şi refacerea potenţialului distrus al ţării şi noile forme de guvernământ. Odată cu conturarea problemei orientale, Ţările Române au devenit teatru de război, suportând pierderi teritoriale ca Banatul şi Oltenia în favoarea Imperiului Habsburgic în anul 1718, a Bucovinei sau a Basarabiei în favoarea Rusiei în anul 1812. Toate acestea fiind produse pe fondul războaielor ruso-austro-turce. A crescut astfel interesul marilor puteri pentru Ţările Româneşti. Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuaţii în funcţie de evoluările dominanţiei otomane şi poziţia boierimii. Cunoaşte trei etape.

Prima etapă a fost reformismul domnesc şi imperial. Cel care a pornit aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi juridiciare, în spiritul de modernizare a statului, a fost Constantin Mavrocordat, Obiectivul era realizarea unei monarhii moderate, Reorganizarea viza şi sistemul fiscal,Pe timpul lui Constantin Mavrocordat au apărut trei reforme, cea socială, cea fiscală şi cea administrativă, cu dorinţa de a realiza o monarhie moderată prin puteri intermediare.
Continue reading →