Romania

by

Modele de subiecte: Romania de la stalinism la national-comunism

Idei principale:
> Menționarea a două fapte istorice din timpul regimului stalinist respectiv național-comunist și precizarea unui element de continuitate între ele
> Prezentarea unui fapt istoric, în relațiile internaționale
> Formularea unui punct de vedere propriu

Anul 1945 este acela după care România impune modelul stalinist, intrată în sfera de influenţă a URSS-ului, cu ceva timp înainte. Modelul stalinist a fost caracterizat prin monopartitism, cultul personalităţii, proprietatea publică. Monopolul ideologic şi cultural, teroarea şi represiune. Forma de guvernământ nu era una în stare a impune aceste principii, ca urmare acesta trebuia schimbat. în anul 1947 regele Mihai I este nevoit să proclame Republica Populară Română.
Continue reading →

by

Modele de subiecte: National-comunism si disidenta anticomunista in Romania postbelica

Idei principale:
> Două acțiuni desfășurate în România, prin care se consolidează regimul național-comunist
> Prezentarea unei acțiuni prin care se manifestă disidența anticomunistă
> Menționarea a două evenimente la care participă România, în timpul regimului comunist și precizarea unei consecințe a unuia dintre acestea, pentru statul român
> Formularea unui punct de vedere prorpiu referitor la rolul regimului național-comunist și susținerea acestuia print-un argument istoric

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus modificări importante pentru statul român, Ocuparea României de către Armata Roşie – considerata „armata eliberatoare” – juca un rol esenţial în instaurarea regimului comunist în România, precum şi în restul statelor din sud-estul Europei. înlăturarea elementelor democratice şi abdicarea regelui în 1947 a permis noilor forţe politice să preia în totalitate conducerea şi să instaureze iniţial regimul de „democraţie” populară, Regimul comunist va dura în România până în 1989 şi va duce la transformarea completă a societăţii româneşti.
Continue reading →

by

Modele de subiecte: Sistemul constitutional in Romania

Idei principale:
> Precizarea anilor adoptarii a doua dintre constitutiile Romaniei si prezentarea unui fapt istoric care a determinat elaborarea uneia dintre aceastea
> Mentionarea a doua principii prevazute in constitutii
> Mentionarea a doua deosebiri dintre constitutii
> Formularea unui punct de vedere propriu

Sistemul politic constituţional românesc îşi are originile în câteva legiuri cu rol de constituţie în adoptarea cărora factorul extern a jucat un rol important. Aceşti factori s-au materializat prin Regulamentele Organice, impuse de Rusia în anii 1831-32 şi Convenţia de la Paris impusă de cele şapte puteri garante în 1858.
Continue reading →

by

Sinteze teoretice: Romania in perioada Razboiului Rece

Războiul Rece, care a durat între anii 1947-1991, a fost a confruntare ideologică, economică, social – politică între două sisteme, cel capitalist occidental şi est comunist, SUA şi URSI, iar pe plan politico-militar între NATO şi Pactul de la Varşovia, manifestat printr-o economie centralizată şi dirijistă, creând două instituţii reprezentative fiecărei sistem, CAER şi CEE, Pe plan politico – militar era vorba de confruntările democraţiilor liberale şi a sistemului totalitar comunist, şi a celor două blocuri militare.

România între anii 1948-1953 s-a caracterizat prin supunerea politicii faţă de Moscova, în februarie 1948 s-a şi semnat un tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu URSS, pe 20 de ani.S-a instaurat regimul comunist, Republica Populară Română, cunoscând două etape. Cea a subordonării totale faţă de URSS, exemplu fiind sprijinul militar sovietic din Ungaria, cu ocazia revoltei anticomuniste din 1956, Cu moartea lui Stalin apar primele tensiuni şi contradicţii în relaţiile româno – ruse, urmând etapa de detaşare faţă de politica Moscovei. Această politică a fost începută de Gh. Gheorghiu Dej prin respingerea planului Valec. Linia detaşării faţa de Moscova fiind continuată şi accentuată de N, Ceauşescu. Sub guvernarea lui s- a refuzat ruperea relaţiilor diplomatice cu Israel, s-a recunoscut RFG şi s-a refuzat implicarea în Primăvara de la Praga, din Cehoslovacia. în urma acestor acţiuni a crescut prestigiul lui Ceauşescu însă România a ajuns să se izoleze aproape complet în perioada următoare care a condus la Revoluţia din 1989 şi la prăbuşirea regimului comunist din România şi a multor ţări.
Continue reading →

by

Sinteze teoretice: Statul roman modern – de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (sec. XVIII-XX)

Proiecte politice şi încercări de modernizare a statelor româneşti, în perioada sec. al XVIII-lea şi începutul sec. XIX

Proiectele politice au anticipat făurirea statului român, primele proiecte sunt plasate în secolul al XVIII-lea, fiind conturate în raport cu realităţile autohtone şi dinamica raportului de forţe în politica europeană, marcat prin instaurarea domniilor fanariote după 1711, care a provocat un impact considerabil asupra societăţii româneşti – o intrare mai profundă a Principatelor în lumea Orientului, Conştiinţa naţională a apărut după anii 1750 şi au făcut posibilă ideea de regenerare şi redeşteptare naţională a românilor, de renaştere culturală, Momentele de vârf le constituie anii 1768-1774 când s-a internaţionalizat problema orientală şi anii 1821-1831 când s-a simţit o modificare în raportul forţelor. Prevederile vizau reorganizarea administraţiei şi refacerea potenţialului distrus al ţării şi noile forme de guvernământ. Odată cu conturarea problemei orientale, Ţările Române au devenit teatru de război, suportând pierderi teritoriale ca Banatul şi Oltenia în favoarea Imperiului Habsburgic în anul 1718, a Bucovinei sau a Basarabiei în favoarea Rusiei în anul 1812. Toate acestea fiind produse pe fondul războaielor ruso-austro-turce. A crescut astfel interesul marilor puteri pentru Ţările Româneşti. Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuaţii în funcţie de evoluările dominanţiei otomane şi poziţia boierimii. Cunoaşte trei etape.

Prima etapă a fost reformismul domnesc şi imperial. Cel care a pornit aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi juridiciare, în spiritul de modernizare a statului, a fost Constantin Mavrocordat, Obiectivul era realizarea unei monarhii moderate, Reorganizarea viza şi sistemul fiscal,Pe timpul lui Constantin Mavrocordat au apărut trei reforme, cea socială, cea fiscală şi cea administrativă, cu dorinţa de a realiza o monarhie moderată prin puteri intermediare.
Continue reading →

by

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1991

După revoluţia din 1989 s-a revenit la regimul democratic şi astfel noua Constituţie a fost adoptată de Parlament în noiembrie, şi de popor, prin referendum, în decembrie 1991. în această Constituţie România este considerată a fi republică democrată, cu stat de drept, democratic şi social, naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil. Principiile susţinute sunt cele a suveranităţii naţionale, a separării puterilor în stat. Aceasta îmbină sistemul democratic românesc cu noile principii constituţionale europene. A adus noi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, de data aceasta nu doar formal, cum ar fi – garantarea dreptului la viaţă şi a dreptului de integritate fizică şi psihică, pedeapsa cu moartea şi tortura fiind interzise. Inviolabilitatea libertăţii individului şi a siguranţei persoanelor, dreptul la liberă circulaţie, de exprimare, dreptul la informaţie şi educaţie, secretul corespondenţei, drept de vot la vârsta de 18 ani împliniţi, dreptul de a fi ales, libertatea întrunirilor şi a opiniilor. Constituţia a fost revizuită în 2003 şi are un parlament bicameral, reprezentant suprem al poporului român şi unica legiuitoare a ţării. Minorităţile au drept de cel puţin un reprezentant în Parlamentul României. Iniţiativa vine din partea Guvernului, a deputaţilor şi a senatorilor. Preşedintele României are datoria de a promulga legile adoptate de Parlament, veghează respectarea Consituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice. Totodată are şi funcţia de intermediar pentru puterile statului respectiv stat şi societate. Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, realizează politica internă şi extrenă a ţării. Puterea judecătorească la rândul ei, este exercitată de instanţele judecătoreşti.

by

Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1965

în 1962 s-a încheiat procesul de cooperativizare ceea ce a fost dovada victoriei societăţii socialist© în agricultură şi implicit în economie.. în anul 1965, Nicoiae Ceauşescu a preluat puterea şi a intrat în vigoare Constituţia, S-a adoptat numele de Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare fiind PCR-ul. Susţinea principiul suveranităţii poporului, exercitat prin Marea Adunare Naţională, unicul organ legiuitor, Consiliul de stat a fost ca organ al puterii de stat iar în 1974 i s-a adăugat şi funcţia de preşedinte al statului.

by

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1952

Constituţia din 1952
în 1948 a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie iar în 1949 s-a declanşat procesul de cooperativizare a agriculturii şi aplicarea modelului stalinist în transformarea societăţii. Statul era considerat unul democrat popular bazat pe dictatura proletariatului în alianţă cu ţărănimea, fiind unul unitar, independent şi suveran, Această Constituţie a fost cea care a reliefat procesul de stalinizare şi sovietizare a ţării, A fost votată de către Marea Adunare Naţională, cunoscut şi sub numele de Constituţia construirii socialismului, Consacra rolul dominant al sectorului socialist şi statua Partidul Comunist drept forţa politică conducătoare în societatea românească,

by

Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1938

în anul 1938 s-a instaurat regimul de autoritate monarhică a lui Carol al Il-lea, ceea ce necesita o nouă Constituţie. Statul şi instituţiile consacrau o monarhie autoritară, regele fiind cel care domneşte şi guvernează. S-au desfiinţat principiile suveranităţii poporului şi a separării puterilor în stat, instaurând principiul supremaţiei regelui. Multe dintre drepturile şi libertăţile cetăţeneşti au fost restrânse sau menţinute formal, s-a modificat sistemul de vot, femeile având dreptul la vot şi ele. Puterea legislativă o exercita regele, prin intermediul parlamentului bicameral, limitate numai la legiferare şi având un caracter corporativ. Puterea executivă o exercita tot el, prin guvern numit şi revocat de el însuşi. Odată cu aceste schimbări, libertăţile şi drepturile democratice au fost puternic restrânse. Parlamentul şi-a pierdut factorul politic esenţial, şi-a pierdut principalele sale atribuţii.

by

Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1923

Constituţia din 1923 a fost promulgată la 28 martie 1923, de către regele Ferdinand I, fiind publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu, ca urmare a schimbărilor în mentalitatea colectivă, noul context european, mutaţiile economico-sociale şi exigenţele respectării tratatelor de pace după Primul Război Mondial. A păstrat 76 din cele 88 de articole din Constituţia din 1866, Unirea din 1918 şi înfăptuirea unor noi reforme ca votul universal şi Reforma Agrară, au fost şi ele factori care au influenţat adoptarea acesteia, deşi, iniţial, a fost contestată de Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc. în această constituţie „Regatul României este un stat naţional unitar şi indivizibil”, care oferă un statut aparte bisericii greco-catolice, aceasta fiind privilegiată, biserica ortodoxă fiind subordonată statului. Aici apare şi Consiliul Legislativ care trebuie să avizeze legile. Principiile sunt aceleaşi ca a Constituţiei din 1866, ca diferenţă însă putem menţiona faptul că proprietatea era doar garantată de stat. S-au introdus două concepte noi, a utilităţii sociale şi a utilităţii publice. S-a acceptat votul universal, însă doar în cazul bărbaţilor de peste 21 ani şi s-au afirmat drepturile minorităţilor prin ideea de egalitate. S-a adoptat libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniile prin viu grai, prin scris şi prin presă. Consacră principiul potrivit căreia „toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin delegaţie”. Puterea legislativă s-e exercita de către rege şi Reprezentanţa naţională (Senat + Adunarea Deputaţilor); puterea executivă a fost încredinţată regelui, persoana lui fiind inviolabilă, responsabilitatea actelor având-o miniştrii; iar puterea judecătorească se exercita de organele ei, hotărârile lor fiind pronunţate prin legi şi executate în numele regelui.