Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc
Secolul XX între democrație și totalitarism. Ideologii și practici politice
Constituțiile din România – Evoluția
Constituțiile din România – Constituția din 1866
Constituțiile din România – Constituția din 1923
Constituțiile din România – Constituția din 1938
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1948
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1952
Constituțiile comuniste din România – Constituția din 1965
Constituțiile din România – Constituția din 1991
Statul român modern – de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XX)
România postbelică. Stalinism. Național-Comunism și disidența anticomunistă
Spațiul românesc între diplomație și confict în Evul Mediu
România și concertul european – de la criza orientală la marile alianțe ale secolului al XX-lea
România în perioada Războiului Rece
sinteze teoretice
Sinteze teoretice: Romania in perioada Razboiului Rece
Războiul Rece, care a durat între anii 1947-1991, a fost a confruntare ideologică, economică, social – politică între două sisteme, cel capitalist occidental şi est comunist, SUA şi URSI, iar pe plan politico-militar între NATO şi Pactul de la Varşovia, manifestat printr-o economie centralizată şi dirijistă, creând două instituţii reprezentative fiecărei sistem, CAER şi CEE, Pe plan politico – militar era vorba de confruntările democraţiilor liberale şi a sistemului totalitar comunist, şi a celor două blocuri militare.
România între anii 1948-1953 s-a caracterizat prin supunerea politicii faţă de Moscova, în februarie 1948 s-a şi semnat un tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală cu URSS, pe 20 de ani.S-a instaurat regimul comunist, Republica Populară Română, cunoscând două etape. Cea a subordonării totale faţă de URSS, exemplu fiind sprijinul militar sovietic din Ungaria, cu ocazia revoltei anticomuniste din 1956, Cu moartea lui Stalin apar primele tensiuni şi contradicţii în relaţiile româno – ruse, urmând etapa de detaşare faţă de politica Moscovei. Această politică a fost începută de Gh. Gheorghiu Dej prin respingerea planului Valec. Linia detaşării faţa de Moscova fiind continuată şi accentuată de N, Ceauşescu. Sub guvernarea lui s- a refuzat ruperea relaţiilor diplomatice cu Israel, s-a recunoscut RFG şi s-a refuzat implicarea în Primăvara de la Praga, din Cehoslovacia. în urma acestor acţiuni a crescut prestigiul lui Ceauşescu însă România a ajuns să se izoleze aproape complet în perioada următoare care a condus la Revoluţia din 1989 şi la prăbuşirea regimului comunist din România şi a multor ţări.
Continue reading
Sinteze teoretice: Romania si concertul european – de la criza orientala la marile aliante ale secolului al XX-lea
Secolul al XVIII-lea
Afirmarea chestiunii orientale în secolului al XVIIWea s-a conturat când moştenirea Imperiului Otoman s-a aflat în criză, iar Imperiul Habsburgic şi Rusia au disputat asupra ei, Susţinerea imperiului a fost menţinută de Anglia şi Franţa, care îşi aveau interesele proprii. în ceea ce priveşte România, Ţările Române au devenit teatru de război, au avut loc şase războaie ruso-austro-turce. Ţările au suferit mari pierderi teritoriale, în urma păcii de la Passarowitz, Banat şi Oltenia a ajuns sub stăpânire habsburgică, în 1812 Basarabia sub stăpânire rusă. Regimul domnianţiei otomane a fost la început regimul fanariot în Ţările Române, agravând dominanţa otomană, şi, în ciuda acestei realităţi, Ţările Române au fost considerate ca având un statut internaţional distinct cu Imperiul Otoman.
Secolul al XIX-lea
În perioada aceasta s-a conturat statutul juridic internaţional al Ţărilor Române. Chestiunea Orientală s-a menţinut în această perioadă, a crescut influenţa Rusiei în zonă şi astfel a fost înlăturat regimul fanariot în 1822 şi în 1826 s-a instaurat protectoratul rusesc, Protectoratul rus a durat 27 de ani, s-a caracterizat prin ocupaţia militară ţaristă până-n 1834 Şi reorganizarea celor două principate. S-au elaborat Regulamentele Organice. Rusia a înfrâns Revoluţia din 1848 a Ţârilor Româneşti, autonomia a ajuns să se restrângă. O nouă fază a chestiunii orientale a fost Congresul de Pace de la Paris, 1856, care a pus capăt războiului din Crimeea şi a pus capăt protectoratului rus. După acesta a fost abordată problema unirii, fiind văzută de Marile Puteri ca soluţie pentru realizarea unui stat tampon sub garanţie colectivă, pentru stăvilirea expansiunii Rusiei. După unirea celor două principate, prin dubla alegere al lui Al. I. Cuza, pe fondul chestiunii orientale, s-a declanşat lupta românilor pentru cucerirea independenţei.
Continue reading
Sinteze teoretice: Spatiul romanesc intre diplomatie si conflict in Evul Mediu
Ţările Române au evoluat, încă de la constituirea lor, intr-un context marcat de conflictul de interese dintre Marile Puteri, statele vecine: Ungaria, Imperiul Habsburgic, Otoman, Rusia, etc, Obiectivele politice externe au fost apărarea independenţei şi a autonomiei, a integrităţii sociale. Mijloacele au fost diplomatice, prin sistemul alianţelor şi militare.
Secolele XIV-XVI au fost marcate de conflictele cu Imperiul Otoman, deoarece acesta şi-a început expansiunea pe Peninsula Balcanică în cel de-al XIV secol, astfel ajungând până la linia Dunării. în timpul lui Soliman Magnificul Imperiul Otoman a reuşit să cucerească Belgradul şi Budapesta, iar în 1541 s-a format Paşalâcul de la Buda. Deşi Transilvania a reuşit să-şi păstreze autonomia, sub suzeranitate otomană, şi cele trei Ţări Româneşti ajung să fie sub suzeranitatea acestuia până la jumătatea secolului al XVI-lea. în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Ţările Româneşti au reuşit să constituiească un sistem politic european, însă după o vreme a crescut inlfuenţa Porţii şi astfel şi dependenţa economică. în această perioadă s-a format şi Liga Sfântă, din care au făcut parte şi Ţările Româneşti, împreună cu Habsburgii, statul papal, Spania, Toscana şi Ferrara. Putem zice că Ţările Române au încercat să conducă o politică de echilibru, alternând conflictele militare şi cu puterile creştine şi cu Imperiul Otoman. Obiectivul pe toată perioada a fost menţinerea fiinţei statale.
Continue reading
Sinteze teoretice: Romania postbelica. Stalinism. National – Comunism si disidenta anticomunista
Preluarea puterii de Partidul Comunist
Factorii externi care au contribuit ia preluarea puterii de Partidul Comunist au fost jocurile de interese dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, Convenţia de la 13 septembrie 1944 a devenit cadrul legal prin care URSS a urmărit instaurarea sistemului politic comunist şi în mai puţin de o lună – 90 % din România se afla în sfera influenţei sovietice, conform Acordului procentajelor din ovtombrie 1944, Totodată, Convenţia de armisiţiu a fost transformată de US într-un cadru legal pentru a-şi atinge obiectivele, în iulie 1945 s-a recunoscut internaţional intrarea României în sfera de interese a URSS. Factorii interni au fost prezenţa armatei sovietice, care a avut un rol principal în instaurarea regimului comunist şi care a ocupat România pe 23 august 1944, dar sub numele de armată eliberatoare. S- au făcut desigur şi presiuni asupra factorului politic, abuzuri şi violenţe, înlăturarea opozanţilor politici. Aveau control asupra presei şi a radioului, au întrerupt şi legăturile cu armata română de pe front. Partidul Comunist s-a format dintr-o mică grupare politică, care şi-a desfăşurat activitatea sistematic, organizat şi în secret. Celelalte partide cum ar fi PNŢ, PNL, au fost eliminate din viaţa politică, „tovarăşii de drum” au fost şi ei îndepărtaţi, iar la 30 decembrie 1947, monarhia a fost înlăturată. Opinia publică a fost manipulată, acţiunile ilegale s-au păstrat secrete – de exemplu, după evenimentele din 1989, documentele au arătat că alegerile din 1946 au fost câştigate de PNŢ şi nu de BND.
Continue reading
Sinteze teoretice: Statul roman modern – de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (sec. XVIII-XX)
Proiecte politice şi încercări de modernizare a statelor româneşti, în perioada sec. al XVIII-lea şi începutul sec. XIX
Proiectele politice au anticipat făurirea statului român, primele proiecte sunt plasate în secolul al XVIII-lea, fiind conturate în raport cu realităţile autohtone şi dinamica raportului de forţe în politica europeană, marcat prin instaurarea domniilor fanariote după 1711, care a provocat un impact considerabil asupra societăţii româneşti – o intrare mai profundă a Principatelor în lumea Orientului, Conştiinţa naţională a apărut după anii 1750 şi au făcut posibilă ideea de regenerare şi redeşteptare naţională a românilor, de renaştere culturală, Momentele de vârf le constituie anii 1768-1774 când s-a internaţionalizat problema orientală şi anii 1821-1831 când s-a simţit o modificare în raportul forţelor. Prevederile vizau reorganizarea administraţiei şi refacerea potenţialului distrus al ţării şi noile forme de guvernământ. Odată cu conturarea problemei orientale, Ţările Române au devenit teatru de război, suportând pierderi teritoriale ca Banatul şi Oltenia în favoarea Imperiului Habsburgic în anul 1718, a Bucovinei sau a Basarabiei în favoarea Rusiei în anul 1812. Toate acestea fiind produse pe fondul războaielor ruso-austro-turce. A crescut astfel interesul marilor puteri pentru Ţările Româneşti. Afirmarea proiectelor politice a suferit fluctuaţii în funcţie de evoluările dominanţiei otomane şi poziţia boierimii. Cunoaşte trei etape.
Prima etapă a fost reformismul domnesc şi imperial. Cel care a pornit aplicarea programului de reorganizare a instituţiilor fiscale, administrative şi juridiciare, în spiritul de modernizare a statului, a fost Constantin Mavrocordat, Obiectivul era realizarea unei monarhii moderate, Reorganizarea viza şi sistemul fiscal,Pe timpul lui Constantin Mavrocordat au apărut trei reforme, cea socială, cea fiscală şi cea administrativă, cu dorinţa de a realiza o monarhie moderată prin puteri intermediare.
Continue reading
Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1991
După revoluţia din 1989 s-a revenit la regimul democratic şi astfel noua Constituţie a fost adoptată de Parlament în noiembrie, şi de popor, prin referendum, în decembrie 1991. în această Constituţie România este considerată a fi republică democrată, cu stat de drept, democratic şi social, naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil. Principiile susţinute sunt cele a suveranităţii naţionale, a separării puterilor în stat. Aceasta îmbină sistemul democratic românesc cu noile principii constituţionale europene. A adus noi drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, de data aceasta nu doar formal, cum ar fi – garantarea dreptului la viaţă şi a dreptului de integritate fizică şi psihică, pedeapsa cu moartea şi tortura fiind interzise. Inviolabilitatea libertăţii individului şi a siguranţei persoanelor, dreptul la liberă circulaţie, de exprimare, dreptul la informaţie şi educaţie, secretul corespondenţei, drept de vot la vârsta de 18 ani împliniţi, dreptul de a fi ales, libertatea întrunirilor şi a opiniilor. Constituţia a fost revizuită în 2003 şi are un parlament bicameral, reprezentant suprem al poporului român şi unica legiuitoare a ţării. Minorităţile au drept de cel puţin un reprezentant în Parlamentul României. Iniţiativa vine din partea Guvernului, a deputaţilor şi a senatorilor. Preşedintele României are datoria de a promulga legile adoptate de Parlament, veghează respectarea Consituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice. Totodată are şi funcţia de intermediar pentru puterile statului respectiv stat şi societate. Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice, realizează politica internă şi extrenă a ţării. Puterea judecătorească la rândul ei, este exercitată de instanţele judecătoreşti.
Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1965
în 1962 s-a încheiat procesul de cooperativizare ceea ce a fost dovada victoriei societăţii socialist© în agricultură şi implicit în economie.. în anul 1965, Nicoiae Ceauşescu a preluat puterea şi a intrat în vigoare Constituţia, S-a adoptat numele de Republica Socialistă România, forţa politică conducătoare fiind PCR-ul. Susţinea principiul suveranităţii poporului, exercitat prin Marea Adunare Naţională, unicul organ legiuitor, Consiliul de stat a fost ca organ al puterii de stat iar în 1974 i s-a adăugat şi funcţia de preşedinte al statului.
Sinteze teoretice: Constitutiile din Romania – Constitutia din 1952
Constituţia din 1952
în 1948 a avut loc naţionalizarea principalelor mijloace de producţie iar în 1949 s-a declanşat procesul de cooperativizare a agriculturii şi aplicarea modelului stalinist în transformarea societăţii. Statul era considerat unul democrat popular bazat pe dictatura proletariatului în alianţă cu ţărănimea, fiind unul unitar, independent şi suveran, Această Constituţie a fost cea care a reliefat procesul de stalinizare şi sovietizare a ţării, A fost votată de către Marea Adunare Naţională, cunoscut şi sub numele de Constituţia construirii socialismului, Consacra rolul dominant al sectorului socialist şi statua Partidul Comunist drept forţa politică conducătoare în societatea românească,
Sinteze teoretice: Constitutiile comuniste din Romania – Constitutia din 1948
Constituţiile comuniste
Toate trei din aceste constituţii au avut la bază constituţia sovietică din 1936, rupând legăturile cu Constituţiile anterioare. Principiile suveranităţii naţionale, şi al reprezentativităţii sunt înlocuite cu principiul puterii poporului, pluripartidismul cu partidul unic, principiul separării puterilor în stat fiind eliminat.
Constituția din 1948
Ocupaţia sovietică şi preluarea puterii de către comunişti, necesita o nouă Constituţie, acesta fiind alcătuit conform modelului sovietic. Aceasta menţinea formal principii precum suveranitatea poporului sau separarea puterilor în stat, la fel era şi cu drepturile şi libertăţile omeneşti. Dreptul de vot era egal la femei şi la bărbaţi, trecuţi de 18 ani. Restricţii erau în cazul persoanelor interzise, lipsite de prepturi civile şi politice, „nedemne”. Principiile fundamentale au fost „suveranitatea populară”, unitatea puterii de stat, reprezentarea poporului român printr-un organ ales, centralismul democratic, respectiv „egalitatea populară, garantarea materială a drepturilor cetăţeneşti”.
