Paralel cu etnogeneza românească, au avut loc procese economice, sociale, politice care au condus la structurări de tip statal şi la necesitatea statului, favorizând formarea statelor medievale româneşti. Prezenţa migratorilor în zonă, dincolo de distrugerile provocate, a realizat un echilibru de forţe, care a împiedicat expansiunea statelor din zona aceasta, însă cu puţin timp după au apărut şi s-au afirmat statele medievale ca Regatul Ungar, statele ruseşti sau Imperiul Bizantin. Adică, pericolul extern a condus la întărirea raporturilor feudale şi la concentrarea acestora în jurul unei autorităţi mai puternice. Au existat influenţe atât negative cât şi pozitive. Pozitiv a fost acela că li s-a arătat un model de organizare politică statală însă totodată exista şi pericolul de a cuceri statele româneşti. Apoi au apărut nobilii feudali şi ţăranii dependenţi, care, prin procesul de structurare socială la nivelul obştilor săteşti, la fel, au condus la necesitatea statului. Contextul intern care a favorizat formarea statelor au fost premisele economice cum ar fi lărgirea schimburilor comerciale, apariţia târgurilor şi a oraşelor.

Formarea statelor
în spaţiul locuit de români s-au format cinci state medievale, cu intervenţia statelor vecine. Aceste state medievale s-au constituit sub forma voievodatului, care este o structură statală de tip românesc. Procesul a fost relativ concomitent, excepţia au făcut statul Asăneştilor şi Transilvania.
Continue reading →