Romanizare
Romanizarea mt§ un proces istoric complex şi presupune ideea descendenţei, a originii romane a românilor, ideea stăruinţei elementului dacic, romanic, unitatea de neam, unitatea limbii şi latinitatea limbii, esenţa romană a unor obiceiuri şi tradiţii, şi conştiinţa românilor despre originea romanică, Romanizarea a fost cea care a înlăturat diferenţele între localnici şi romani pe planul culturii materiale, vieţii politice şi religioase respectiv a impus limba latină ca limbă de comunicare, Astfel, ăn urma romanizării s-au înregistrat mutaţii etnice, lingvistice şi spirituale.

Etnogeneza constă din formarea poporului român şi cea a limbii române. Poporul român se trage din daci şi romani – colonişti şi veterani de război care au hotărât să nu se mai întoarcă în ţara mamă ci să rămână pe teritoriile actualei Românii. Migratorii care au trecut peste teritoriile ţării au avut deasemenea influenţă atât în formarea poporului cât şi a limbii. Conceptul de romanizare include două laturi fundamentale:
• Romanizare prin colonizare – care presupune colonizare teritoriului Daciei cu o populaţie romanizată, latinofonă, venită din toate părţile Imperiului roman (conform Eutropius)
• Schimbarea mentalităţii şi chiar a fiinţei etnice – adică asimilarea băştinaşilor geto-daci în felul de viaţă a romanilor provinciali, li adoptarea limbii latine, preluarea obiceiurilor şi a civilizaţiei romane

Romanizarea, procesul de asimilare de către autohtoni a elementelor de civilizaţie şi de cultură romane, a cunoscut 3 etape.
Continue reading →